Cine nu se teme astăzi de faimoasele bombe atomice și bombele nucleare, cele mai faimoase arme de distrugere în masă? Bombele atomice și nucleare sunt arme puternice care folosesc reacțiile nucleare ca sursă de energie explozivă. Oamenii de știință au dezvoltat pentru prima dată tehnologia armelor nucleare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În timpul Războiului Rece, Statele Unite și Uniunea Sovietică s-au întrecut pentru supremație într-o cursă globală a înarmărilor nucleare. Dar, cine este responsabil pentru inventarea acestor bombe?
J. Robert Oppenheimer (1904-1967) a fost un fizician teoretician american. În timpul Proiectului Manhattan, Oppenheimer a fost director al Laboratorului Los Alamos și responsabil pentru cercetarea și proiectarea unei bombe atomice. El este adesea cunoscut drept „părintele bombei atomice”, scrie Atomic Heritage Foundation.
În momentul în care proiectul Manhattan a fost lansat în toamna anului 1942, Oppenheimer era deja considerat un fizician teoretic excepțional și se implicase profund în explorarea posibilității unei bombe atomice. De-a lungul anului precedent, el a făcut cercetări asupra neutronilor rapizi, calculând cât de mult material ar putea fi necesar pentru o bombă și cât de eficientă ar putea fi.
Deși Oppenheimer avea puțină experiență managerială și unele asocieri supărătoare din trecut cu cauze comuniste, generalul Leslie Groves i-a recunoscut strălucirea științifică excepțională.
La mai puțin de trei ani după ce Groves l-a ales pe Oppenheimer pentru a direcționa dezvoltarea armelor, Statele Unite au aruncat două bombe atomice asupra Japoniei, faimoasele bombe de la Nagasaki și Hiroshima. Ca director al Laboratorului Los Alamos, Oppenheimer s-a dovedit a fi o alegere extraordinară.
J. Robert Oppenheimer s-a născut pe 22 aprilie 1904. Performanța sa academică a fost evidentă foarte devreme, iar până la vârsta de 10 ani, Oppenheimer studia mineralele, fizica și chimia. Corespondența sa cu Clubul Mineralogic din New York era atât de avansată, încât Societatea l-a invitat să susțină o prelegere, fără să-și dea seama că Robert era un băiat de doisprezece ani.
A absolvit liceul în 1921, dar s-a îmbolnăvit de dizenterie și a fost forțat să amâne înscrierea la Harvard. După ce a fost țintuit la pat luni de zile, părinții lui au aranjat ca el să petreacă vara anului 1922 în New Mexico, un refugiu pentru cei care caută sănătate.
Cel care avea să devină „părintele bombei atomice” s-a înscris la Harvard în septembrie 1922. A absolvit în trei ani, excelând într-o mare varietate de materii. Deși s-a specializat în chimie, Oppenheimer și-a dat seama în cele din urmă că adevărata lui pasiune era studiul fizicii.
În 1925, Oppenheimer și-a început activitatea de absolvent în fizică la Laboratorul Cavendish din Cambridge, Anglia. Acesta a avut norocul să se afle în Europa într-o perioadă crucială în lumea fizicii, deoarece fizicienii europeni dezvoltau atunci teoria revoluționară a mecanicii cuantice.
Împreună cu Albert Einstein, Bertrand Russell și Joseph Rotblat a înființat Academia Mondială de Artă și Știință în 1960. A continuat să țină prelegeri în întreaga lume și a primit premiul Enrico Fermi în 1963. A murit de cancer la gât în anul 1967.
Foto: thoughtco.com
