Unul dintre cele mai îndrăgite deserturi din întreaga lume este eclerul, o prăjitură care se distinge prin printr-o textură perfectă și aromă îmbietoare.
Prăjitura este făcută dintr-un aluat de formă alungită, umplută cu o cremă de patiserie care poate avea aromă de vanilie, ciocolată, cafea sau frișcă și care este glazurat cu ciocolată sau cu fondant.
Tradus din limba franceză, eclair înseamnă „fulger”. Originea franceză și-a pus amprenta pe denumirea sa internațională, el numindu-se astfel în toate limbile.
Deși termenul de „ecler” este atestat încă din anul 1860 atât în limba franceză, cât și în limba engleză, desertul nu s-a numit astfel de la început.
Înainte de 1850, eclerul se numea „pain de la duchesse” (n.n. – „pâinea ducesei”) și la acea vreme avea forma unui deget, rulat în migdale. Cel care a modernizat și perfecționat eclerul a fost Antonin Carême, un renumit patiser din secolul XIX, cel care a inventat și profiterolul.
Faimosul patiser francez a renunțat treptat la migdale și a umplut eclerul cu cremă de patiserie sau cu gem și l-a acoperit cu fondant.
Se spune că aceste modificări a adus încântare în rândul clienților, ceea ce a făcut ca prăjitura să devină foarte rapid populară în toată Franța.
De altfel, răspândirea desertului cu viteza fulgerului constituie explicația denumirii de ecler (n.n. – în limba franceză, éclair înseamnă fulger). Alții spun că denumirea de ecler provine de la strălucirea glazurii.
Există, însă, scrieri din acea perioadă potrivit cărora numele de éclair (ecler) a fost dată chiar de către patisieri, care glumeau spunând că este o prăjitură atât de bună, încât se mănâncă dintr-o înghițitură, cu viteza fulgerului.
De abia după 20 de ani, după moartea lui Carême, prăjitura alungită și-a pierdut denumirea inițială și a primit numele de éclair (n.n. – ecler).
Faima internațională i se datorează și regelui Eduard al VII-lea al Angliei, care era un mare amator și consumator al renumitei prăjituri franceze.
Prima rețetă de ecler a fost consemnată într-o carte de bucate ce a fost publicată la Boston (SUA) în anul 1884.
Ingrediente:
240 ml apă
140 g făină
110 g unt
4 ouă la temperatura camerei
Ingrediente pentru crema de vanilie:
500 ml lapte
2 linguri amidon
4 gălbenușuri
2 linguri zahăr
Esență de vanilie
Praf sare
Ingrediente pentru glazură
150 g ciocolată
100 ml smântână pentru gătit
Mod de preparare
Se amestecă ingredientele pentru cremă într-o crăticioară, care se pune pe foc mic amestecând continuu până când se îngroașă. Se acoperă crema și se lasă deoparte până se răcește complet.
Se preîncălzește cuptorul. Apoi, se topește untul în apă la foc mediu, împreună cu sarea. Când fierbe în clocot, se dă cratița deoparte, se adaugă făina și se amestecă până se omogenizează compoziția. Apoi, compziția se pune pe foc și se amestecă timp de două minute.
Se bate aluatul cu mixerul timp de 2-4 minute ca să se mai răcească, apoi se adaugă ouăle unul câte unul până se incorporează omogen. Se toarnă amestecul într-un pos (instrument pentru ornat) cu vârf mare și se formează eclerele cu o lungime de 10-12 cm pe o tavă tapetată cu hârtie de copt.
Eclerele se ung cu puțină apă folosind o pensulă și se introduc în cuptorul preîncâlzit pentru 30-35 de minute. Mai întâi 10 minute la foc mediu, apoi la foc încet. Se lasă apoi eclerele să se răcească. Se încălzește smântâna pentru gătit și se toarnă peste ciocolata tăiată cuburi mici. Se amestecă până când se obține o glazură omogenă.
La final, se ia fiecare ecler, se străpunge și se umple cu crema de vanilie folosindu-se posul pentru ornat cu vârf ascuțit. Apoi se așează eclerele unul câte unul în glazura de ciocolată și se scot pe hârtia de copt.
Eclerele se servesc reci. Poftă bună!
Foto: Unsplash.com
