Fotbalul. Cel mai popular sport la nivel mondial este, cu siguranță, jocul de fotbal. Totuși, cine a inventat, de fapt, fotbalul și cum a evoluat acest sport în ultimii ani? Iar povestea culorii cartonașelor este de-a dreptul fascinantă.
Originile jocului de fotbal sunt destul de controversate. Totuși, jocul cu mingea arată că a fost practicat Egipt, China Antică și Roma. Spre exemplu, în mormintele egiptene au fost descoperite mingi realizate din material textil care datează din 2500 î. de Hr.
Între 476 î. de Hr. și 221 î. de Hr. în China era populat un sport practicat cu mingea numit cuju (“a lovi mingea cu piciorul”).
În Roma Antică, fotbalul se juca între două echipe formate din câte 27 de jucători a căror misiune era să ducă mingea spre poarta echipei adverse. Acest sport nu avea însă reguli și mulți jucători sfârșeau accidentați serios.
Cea mai veche carte despre fotbal este „Trattato del giuoco della palla” („Tratatul jocului cu mingea”) (Veneția, 1555) de Antonio Scanio da Salo. În cartea cu pricina se specifică câteva din regulile jocului: mingea avea la acea vreme 17 centimetri diametru, cântărea 270 de grame, iar terenul de joc era aproximativ identic cu cel de astăzi (100m X 70m).
În anul 1800 apare mingea cu aer și astfel jocul cu mingea devine mult mai spectaculos.
Regulile jocului au fost conturate la mijlocul secolului al XIX-lea pentru a standardiza regulile unei mari varietăți de jocuri asemănătoare, jucate în școlile din Marea Britanie. Regulile Cambridge, asemănătoare cu cele de astăzi, au fost create la Colegiul Trinity din Cambridge, în anul 1848, la o întâlnire a reprezentanților mai multor colegii: Colegiul Eton, Școala Harrow, Școala de Rugby, Colegiul Winchester și Școala Shrewsbury.
Este adevărat că Eminescu era pasionat de fotbal?
Cel mai vechi club de fotbal este Sheffield Football Club din Anglia, înfiinţat pe data de 24 octombrie 1857. Pe data de 26 octombrie 1863 se înființează „The Football Association” (F.A.), prima federație de fotbal din lume, care adopta propriul sau regulament de joc, inspirat din „Regulile de la Cambridge”.
Ideea cartonașelor i-a aparținut lui Ken Aston (arbitru de fotbal englez). La mondialele engleze din anul 1966, la partida dintre Anglia – Argentina, s-a produs un fapt de-a dreptul interesant: un jucător s-a prefăcut că nu înțelege sau chiar n-a înțeles că este eliminat din teren și a continuat să joace. Ken Aston s-a gândit la o modalitate prin care jucătorii să înțeleagă mesajul arbitrului. Astfel, pe când stătea la semafor, lui Aston i-a venit ideea de a confecționa cartonașul galben pentru avertisment și cartonașul roșu pentru eliminare. Regula a fost acceptată de către șefii fotbalului și este una dintre cele mai populare ale jocului cu mingea rotundă.
La primul meci oficial de fotbal din România nu a participat niciun român. Partida a fost jucată în apropiere de Șoseaua Kiseleff, Bucuresti pe un teren improvizat. Românii doar priveau. Competitorii erau englezi și germani, angajați în industria textilă sau petrolieră la București, Ploiești sau Câmpina. Cronica acelei partide a fost publicată în revista „Din lumea sporturilor“ și este considerată a fi un certificat de naștere pentru fotbalul românesc.
Foto timsasoccballmaster.weebly.com