Nu toți scriitorii și nuveliștii români au fost ușă de biserică. Unul dintre ei, în ciuda faptului că și-a pus amprenta pe definitiv pe istoria literară a României, a avut o viață tumultoasă. Este vorba despre Panait Istrati cel care a fost condamnat la închisoare cu suspendare pentru că a răpit o minoră.
Panait Istrati (nume la naștere Gherasim Istrati) s-a născut la Brăila în anul 1884. Acesta a fost fiul nelegitim al unei spălătorese, Joița Istrate, și al unui contrabandist grec, pe nume Gherasim Valsamis.
Acesta a avut o viață grea și a fost nevoit să muncească de mic pentru a se întreține. Cu școala a terminat-o după doar patru ani. Adolescentul Panait a lucrat ca valet, infirmier și chiar servitor. La vârsta de 22 de ani, în anul 1906, Panait Istrati a fost protagonistul unui scandal local.
E adevărat că Mihail Sadoveanu a încasat un pumn în nas de la soție din cauza amantei?
Tânărul Istrati a fost arestat şi condamnat cu suspendare sub acuzaţia de răpire de minoră, în urma unei legături amoroase cu o tânără. Un an mai târziu, Istrati alege să părăsească România și cutreieră Egipt, Siria si Liban unde lucrează fie ca zugrav, fie ca actor figurant.
În anul 1913, Istrati ajunge la Paris unde învață franceza din dicționar și doarme pe străzi. Istrati a preferat să facă rost de o dispensă medicală decât să urmeze stagiul militar, iar la intrarea României în Primul Război Mondial (1916) s-a mutat în Elveția. Primele patru articole în limba franceză le publică în 1920 în gazeta „La Feuille”.
În anul 1930, după ce cunoaște succesul în Franța, călătorul Istrati revine în România, dar este deja bolnav de tuberculoză. Panait Istrati mai trăiește cinci ani și moare în aprilie 1935.
Printre cele mai cunoscute opere ale lui Panait Istrati se numără „Chira Chiralina”, „Ciulinii Bărăganului” sau „Povestile lui Adrian Zograffi”.