Născută în St. Louis (Missouri, SUA) la 3 iunie 1906, Josephine Baker a fost una dintre cele mai cunoscute dansatoare, actriță şi cântăreață de culoare de peste Ocean din perioada interbelică.
„Perla Neagră”, aşa cum a mai fost ea supranumită, a fost fiica nelegitimă a unui producător evreu de instrumente muzicale, Eddie Carson, și a unei spălătorese de culoare, Carrie McDonald.
La vârsta de 13 ani, pasiunea pentru dans şi muzică s-a transpus în căteva roluri pe care le-a jucat în cadrul unor piese în scenă la teatrul Booker Washington din St. Louis. Dar, în contextul rasist al societății americane din acele vremuri, Josephine se vede nevoită să părăsească țara natală şi pleacă în Europa, stabilindu-se în Franța.
Acesta este şi motivul pentru care Josephine Baker a continuat să lupte împotriva rasismului până la începutul anilor 70.
Ea devine rapid o răsfățată a publicului european datorită charleston-ului adus de peste Ocean, dar mai ales datorită descoperitorului de talente german Karl Gustav Vollmoller. De altfel, prin intermediul acestuia, exotica Josephine Baker ajunge să cânte şi să danseze pe scenele de la Paris şi de la Berlin.
În Paris, ea a avut reprezentaţii în care apărea îmbrăcată sumar, cu haine având influenţe tribale sau doar din franjuri şi paiete, sau chiar dansa complet goală. Tot aici, „Pantera neagră” a ținut capul de afiș în celebrul spectacol „Folies Bergère”. Devine muza scriitorilor, pictorilor, sculptorilor.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial devine activă în cadrul Rezistenței Franceze, participând la mai multe acțiuni de spionaj. Astfel, ea aduna informații de la diverși clienți germani, italieni sau japonezi care intrau în barurile unde ea susținea spectacole şi le oferea francezilor.
Mai mult decât atàt, ea reușește să se infiltreze în cercurile înalte ale ocupanților fasciști şi participă la petrecerile ambasadei italiene din Franța, creând, astfel, o rețea de sprijin a Rezinstenței Franceze. După război, Josephine Baker a adopat nu mai puțin de 13 copii orfani, de diferite etnii și rase. Ea şi-a intitulat familia „The Rainbow Tribe” (Tribul Curcubeu).
Celebra divă a cabaretului parizian a ajuns în anul 1928 la Bucureşti prin intermediul lui Constantin Tănase. Acesta o remarcă la un spectacol la Paris şi, în schimbul unui onorariu imens pentru acele vremuri – 100.000 de lei – o convinge să vină în România şi să joace într-un spectacol la teatrul „Cărăbuş”.
Era cel mai mare contract pe care îl plătise vreodată vreun director de teatru din țara noastră.
Catalogată de Hemingway drept „cea mai senzaţională femeie pe care a văzut-o cineva vreodată”, Josephine Baker a sosit la Bucureşti cu celebrul Orient Express, cel mai luxos şi mai în vogă tren al acelor vremuri. Când a ajuns în România avea doar 22 de ani și era cea mai bogată femeie de culoare din Europa.
Publicul bucureştean a primit-o cu multă căldură şi a fost de-a dreptul fermecat de reprezentațiile divei de culoare cu părul negru, lucios, scurt și cu un zâmbet care lumina sala.
Totul a culminat, însă, cu imaginea celebrei şi exoticei Josephine Baker plimbându-se pe Calea Victoriei într-o şaretă trasă de un struţ, care fusese adusă special de la Paris. De asemenea, bucureştenii au putut-o admira cu ocazia aparițiilor de la Capşa sau de la restaurantele de la Şosea.
Atât de mare a fost impactul pe care l-a avut vizita la Bucureşti a „Panterei Negre” încât ea avea să revină în România după 42 de ani, cu ocazia ediției din anul 1970 a festivalului „Cerbul de Aur” de la Braşov.
Josephine Baker a încetat din viață la 12 aprilie 1975 în urma unei hemoragii cerebrale, la vârsta de 68 de ani, fiind înmormântată în cimitirul din Monaco.
În anul 1991, HBO a realizat filmul “The Josephine Baker Story”, care spune povestea celebrei dive de culoare. Josephine Baker a rămas în istorie ca fiind cea care a lansat moda unghiilor aurii.
