În istoria României au existat puțini oameni mai dedicați valorilor socialiste decât Nicolae Ceaușescu, Gheorghe Gheorghiu-Dej și Ana Pauker. Aceasta din urmă a reușit în perioada comunistă, o epocă în care femeile nu erau considerate egalele bărbaților, să ocupe funcțiile de vicepremier și ministru de externe. De altfel, ea a fost prima femeie vicepremier și ministru de externe atât din istoria României, cât și din lume. După Al II-lea Război Mondial, Ana Pauker a ajuns cea mai puternică femeie din țara noastră. Ascensiunea a fost spectaculoasă, dar și căderea omului politic de asemenea.
Ana Rabinsohn a venit pe lume în 1893, în Vaslui, într-o familie de evrei. Copilăria acesteia nu a fost lipsită de griji, dar încă din primii ani de viață Ana a dovedit că este o fire puternică. În 1919, Ana, care avea 26 de ani, ajunge să predea limba ebraică la o școală primară evreiască din București.
În timpul unei șederi în Franța l-a cunoscut pe activistul comunist Marcel Pauker cu care ulterior s-a și căsătorit. Aceasta a adoptat repede influențele comuniste și în anul 1920 a intrat în mișcarea comunistă. O perioadă a fost racolată în această perioadă ca agent sovietic. În anul 1922 a fost arestată, împreună cu Marcel Pauker, pentru activități politice ilegale și, după ce au fost eliberați, au plecat în exil, în Elveția.
După un periplu pe la Moscova, Ana s-a întoars în România unde a susținut credința de neclintit în comunism. A fost arestată la 14 iulie 1935 și judecată la Craiova împreună cu alți conducători ai Partidului Comunist, fiind condamnată la zece ani de închisoare pentru activități politice ilegale. În 1941 era lăsată să plece la Moscova ca urmare a schimbului cu un politician român.
În această perioadă, Ana Pauker trecea prin una dintre cele mai mari drame ale sale. Soțul acesteia, Marcel, a fost arestat și executat în 1938, ca „spion al Occidentului”, în cadrul epurărilor staliniste. Ana Pauker a aflat din pușcărie despre execuție. Nici acest episod nu a făcut-o să renunțe la credințele sale comuniste și la încrederea sa în Stalin, liderul URSS-ului.
Ana Pauker s-a reîntors în România în 1944, după ce Armata Roșie a intrat în țara noastră. Încet și sigur avea să urce pe treptele Partidului Comunist Român și să devină cea mai puternică femeie din România după Al II-lea Război Mondial și omul care participa activ la amplul proces de impunere în România a comunismului.
În anul 1947 a fost numită ministru de externe și viceprim-ministru, fiind prima femeie din lume care a deținut această funcție guvernamentală. În această calitate, a semnat, între altele, actul prin care România ceda Uniunii Sovietice Insula Șerpilor.
În septembrie 1948 fotografia ei a apărut pe coperta revistei „Time”, cu eticheta For an old battle-ax, a new edge („Pentru o veche secure, un nou ascuțiș”). Aceasta a rămas în istorie ca fiind singura româncă ce a apărut pe coperta publicației „Time”.
„Ana avea o fire foarte poetică. Nu mă îndoiesc că putea fi foarte dură, poate chiar crudă: nu cunosc cazuri concrete, dar ştiu că era foarte dârză, era obişnuită cu lupta şi mai ales cu lupta pentru putere şi nu-şi închipuia că trăieşte ca un basm […] Dar era şi foarte poetică şi putea să fie şi foarte binevoitoare, şi foarte umană“, ziaristul Sorin Toma (născut Moscovici).
După o întâlnire cu Stalin, Gheorghiu-Dej primește misiunea să o elimine pe Ana Pauker. În anul 1952, în cadrul unui val de epurări, inițiat de Gheorghiu-Dej și inspirat după modelul altor campanii și procese orchestrate în URSS și în toate țările aflate sub dominație sovietică, a fost eliminată din conducerea PCR. În februarie 1953 a fost supusă unui șir de interogatorii în vederea unui proces politic. În martie 1953 Stalin moare și decesul liderului de la Moscova reprezintă șansa Anei Pauker de a scăpa cu viață. Când Alexandru Moghioroș i-a dat vestea că liderul de la Kremlin a decedat, Ana Pauker a început să plângă. „Nu plânge, dacă Stalin mai trăia, tu erai moartă”, i-ar fi spus colegul de partid Moghioroș.
În aprilie 1953, a fost eliberată din închisoare și ținută mai mulți ani în arest la domiciliu. În ultimii ani de viață, i s-a permis să lucreze ca traducătoare de limba franceză și limba germană pentru Editura Politică, însă fără drept de semnătură.
Ceauşescu nu este bun organizator. El merge pentru M. A. I. (Ana Pauker)
Ana Pauker a decedat la București la 3 iunie 1960 din pricina unui cancer la sân. Avea 66 de ani. Ana Pauker a fost mamă a patru copii, trei cu Marcel și unul cu Eugen Fried, un evreu comunist. Doar Masha, cel de-al patrula copil, mai trăiește și astăzi.
Despre Ana Pauker s-au scris multe și au circulat multe zvonuri. Totuși, nimeni nu i-a pus vreodată la îndoială credința în valorile comuniste. Despre cea mai puternică femeie din România comunista după Al II-lea Război Mondial se spunea că în zilele senine din București mergea cu umbrela, doar pentru că la Moscova ploua.
