Jonas Salk, pe numele său întreg Jonas Edward Salk a fost medic și cercetător american care a dezvoltat primul vaccin sigur și eficient împotriva poliomielitei. Acesta s-a născut pe 28 octombrie 1914 la New York, în SUA.
Salk și-a luat doctoratul în 1939 de la New York University College of Medicine, unde a lucrat cu Thomas Francis, Jr.. Acesta din urmă desfășura studii de imunologie împotriva virusului ucigaș. Salk s-a alăturat lui Francis în 1942 la Școala de Sănătate Publică a Universității din Michigan și a devenit parte a unui grup care lucra pentru a dezvolta o imunizare împotriva bolii.
În 1947, Salk a devenit profesor membru de bacteriologie și șef al Laboratorului de cercetare a virusului de la Universitatea din Pittsburgh School of Medicine. La Pittsburgh a început cercetarea poliomielitei, o boală infecțioasă virală acută a sistemului nervos care începe de obicei cu simptome generale precum febră și cefalee și este uneori urmată de o paralizie mai gravă și permanentă a mușchilor la unul sau mai multe membre, gât, sau pieptul.
La mijlocul secolului al XX-lea, sute de mii de copii au fost afectați de boală în fiecare an. Lucrând cu oamenii de știință din alte universități într-un program de clasificare a diferitelor tulpini de poliovirus, Salk a coroborat alte studii în identificarea a trei tulpini separate, potrivit Britannica.
În anul 1952, a efectuat teste pe teren ale vaccinului său împotriva virusului ucigaș, mai întâi pe copiii care și-au revenit din poliomielită și apoi pe subiecții care nu avuseseră boala. Ambele teste au avut succes, deoarece nivelul de anticorpi ale copiilor au crescut semnificativ și niciun subiect nu a contractat poliomielită din vaccin.
Descoperirile sale au fost publicate în anul următor. În 1954, Francis a efectuat un test de masă pe teren și a constatat că vaccinul, injectat cu acul, reduce în siguranță incidența poliomielitei. La 12 aprilie 1955, vaccinul a fost eliberat pentru utilizare în Statele Unite.
În anii următori, incidența poliomielitei în Statele Unite a scăzut de la 18 cazuri la 100.000 de persoane la mai puțin de 2 la 100.000. În anii 1960 a fost dezvoltat un al doilea tip de vaccin antipoliomielitic, cunoscut sub numele de vaccin anti-poliovirus oral (OPV) sau vaccin Sabin, numit după inventatorul său, medicul și microbiologul american Albert Sabin. OPV conține virus viu atenuat (slăbit) și este administrat pe cale orală.
Salk a servit succesiv ca profesor de bacteriologie, medicină preventivă și medicină experimentală la Pittsburgh, iar în 1963 a devenit coleg și director al Institutului de Studii Biologice din San Diego, California, numit ulterior Institutul Salk. Printre numeroasele sale onoruri a fost Medalia Prezidențială a Libertății, acordată în 1977.
Pe 12 aprilie 1955, ziua în care vaccinul Salk a fost declarat „sigur, eficient și puternic”, legendarul ziastist CBS, Edward R. Morrow i-a luat un interviu lui Salk și a întrebat cine deține brevetul. „Ei bine, oamenii, aș spune”, a spus acesta. Milioanele de donații caritabile aduse de March of Dimes au finanțat cercetarea vaccinului și testarea pe teren. „Nu există brevet. Ai putea breveta soarele?”.
Salk nu a cerut nici un ban pentru invenție și a continuat să trăiască din salariul de medic. Marile companii aeriene i-au oferit gratuitate pe toate zborurile, în restaurante nu era lăsat să plătească, iar Mercedes și Chevrolet i-au dat mașini gratis toată viața.
Proprietarul unui lanț de restaurante al cărui copil a fost salvat de vaccin a deschis un restaurant pe strada inventatorului doar că să îi poată oferi mâncare gratis. Cercetătorul a trăit cu un salariu de 7.000 de dolari pe lună, deși dacă și-ar fi patentat invenția ar fi avut un câștig de peste patru miliarde de dolari.
Foto: Britannica
