Apolodor din Damasc (se crede că ar fi trăit între 60 și 125 d. Hr.) a fost un arhitect greco-sirian care a construit Podul lui Traian peste Dunăre, dar și Forul lui Traian de la Roma, unde se află Columna lui Traian. Podul de peste Dunăre a fost o construcție impresionantă, având în vedere nivelul de dezvoltare al societăților de la acea vreme. Dar, cum a fost ridicat Podul lui Traian?
Podul lui Traian de peste Dunăre a fost o capodoperă arhitecturală a acelor perioade, fiind construit la dorința expresă a împăratului roman. Podul a fost asamblat între primăvara anului 103 și primăvara anului 105, având o lungime de 1.135 de metri și o lățime de 12 metri, fiind ridicat la o înălțime care variază între 45 și 60 de metri în funcție de adâncimea Dunării.
Podul a fost construit la est de Porțile de Fier în orașul Drobeta-Turnu Severin, având un scop precis: de a facilita trecerea trupelor romane și a proviziilor acestora în cea de-a doua campanie militară a împăratului Traian de cucerire a Daciei condusă de Decebal.
Arhitectul Apolodor din Damasc și-a dovedit măiestria în construcția acestui pod din lemn și piatră. Apolodor a fost atât de mândru de realizarea sa încât pe Columna lui Traian, din Roma, ridicată tot de el, a fost stilizată imaginea podului.
Locul de ridicare al podului a fost ales de Apolodor, care a observat că în această zonă apele Dunării se calmează. Potrivit Wikipedia.org, s-a folosit o suprastructură din lemn fixată pe douăzeci de stâlpi din piatră ce aveau formă paralelipipedică. La cele două capete, sudic și nordic, erau construite câte o poartă monumentală.
„Având în vedere că această construcţie a fost realizată într-un interval scurt de timp, toată lumea şi-a pus diferite întrebări vizavi de metodele folosite de romani pentru a reuşi construirea acestui important obiectiv, care avea menirea în ultimă instanţă de a lega provinciile de la sud de Dunăre de provinciile de la nord de Dunăre şi pe care romanii aveau să le transforme în Provincie Romană Dacia”, a spus Marin Neagoe Iulian, muzeograf la Muzeul Regiunii Porţilor de Fier pentru adevarul.ro.
Acesta a adăugat: „Cei mai mulţi istorici sau arheologi care s-au ocupat de studierea izvoarelor sau altor surse referitoare la această construcţie au propus o serie întreagă de metode tehnice prin care s-a reuşit construirea în special a picioarelor din albia fluviului, astfel încât a fost lansată cea mai adoptată teorie de majoritatea acestor specialişti şi anume că Dunărea a fost parţial abătută pentru a se putea realiza construcţia acestor pile, după care în albia secată a fluviului au fost construite din bârne de lemne o serie de chesoane sau cofragii în interiorul cărora au fost construite aceste picioare ale podului”,
Împăratul Hadrianus (117-138) a fost cel care a ordonat distrugerea podului pentru a proteja Imperiul Roman de posibilele invazii ale triburilor roxolane și iazyge. Unii istorici consideră că distrugerea construcției de peste Dunăre a fost legată și de abandonarea definitivă a Daciei (275). Pe partea sârbească, cu fața către malul românesc, se află o placă memorială, „Tabula Traiana”, care are 4 metri lungime și 1,75 metri înălțime, ce comemorează finalizarea drumului militar roman al lui Traian.
Foto: Wikipedia.org
