Mihai Viteazul (1558 – 19 august 1601) s-a aflat la conducerea Țării Românești între 1593-1600. Pentru o scurtă perioadă, în ultimul an de domnie, acesta a condus de facto cele trei state medievale românești: Moldova, Transilvania și Țara Românească. De fapt, unirea celor trei regiuni a fost și motivul principal pentru care a fost asasinat.
Domnitorul Țării Românești a fost ucis în dimineaţa zilei de 19 august 1601 la Câmpia Turzii, din ordinul generalului italian Giorgio Basta (1544 – 1607). Mihai Viteazul a avut mulți dușmani în decursul vieții sale, din cauza faptelor de vitejie. De-a lungul timpului, asupra sa au fost nenumărate tentative de asasinat, soldate însă cu eșec.
Pe vremea când Mihai Viteazul era ban al Craiovei, domnitorul Țării Românești Alexandru Vodă a cerut uciderea sa. Evenimentul a fost descris de Nicolae Bălcescu, care a evocat într-un mod unic momentul.
Sosind în locul unde trebuia a primi moartea, gâdea, cu satârul în mână, cu inima crudă, cu ochii sângeroşi, se apropie de osândit. Dar când aţinteşte ochii asupra jertfei sale, când vede acel trup măreţ, acea căutatură sălbatică şi îngrozitoare, un tremur groaznic îl apuca, ridica satârul, voieşte a izbi, dar mâna îi cade, puterile îi slăbesc, groaza îl stăpâneşte şi, trântind la pământ satârul, fuge printre mulţimea adunată împrejur, strigând în gura mare ca el nu îndrazneşte a ucide pe acest om. Nimeni nu se mai gasi care să vrea a lua locul gâdei. Mulţimea văzu în această întâmplare un semn ceresc, prin care Dumnezeu voia păstrarea acestui om, şi un glas detunător de milă şi iertare scăpă din peptul acelii gloate. Boieri şi popor, luară pe osândit în mijlocul lor şi, înaintea voievodului, cerură iertare. Vrând-nevrând, domnul fu silit a-i dărui viaţa, a scris Nicolae Bălcescu, potrivit adevarul.ro.
În anul 1599, Mihai Viteazul a obținut o victorie răsunătoare la Șelimbăr și a reușit să unească Transilvania cu Țara Românească. Pe data de 27 mai 1600 a cucerit și Moldova, iar în felul acesta a unit cele trei state medievale. Din păcate, contextul intern și extern nu a fost unul favorabil, astfel că s-a pus la cale asasinarea acestuia.
Mihai Viteazul a și mărturisit într-o scrisoare, la acea vreme, și preluată de cronicari că are mulți dușmani și toți îl vor mort.
Cardinalul îmi trimite sol ca eu să-mi părăsesc ţara, pentru că nici el, nici moldovenii, nici chiar turcii nu erau multumiţi şi nici nu voiau să rămân în Ţara Românească. Până ce nu-mi vor arunca pământ peste ochi, nu voi înceta să lupt cu turcii. Nu-mi las nimănui ţara şi moşia până ce nu mă vor smulge de acolo târându-mă de picioare, a mărturisit Mihai Viteazul, potrivit sursei citate mai sus.
Pe 19 august 1600, domnitorul român se afla pe Câmpia Turzii cu trupele sale, când a venit în zonă și oastea generalului italian Georgio Basta. Acesta era liderul armatei habsburgice și era considerat unul dintre cei mai bun strategi militari, de la acea vreme. De altfel, Nicolae Iorga, l-a considerat pe Giorgio Basta printre cei mai reprezentativi nouă comandanți ai tuturor timpurilor, alături de Alexandru cel Mare, Hannibal, Marius, Agricola, Carol cel Mare, Ludovic al IX-lea, Bertrand du Guesclin și Gustav Adolf.
Voievodul român a încercat să separe trupele sale de cele ale generalului, care nu a văzut cu ochi buni acest lucru, considerând că este o nesupunere față de Imperiul Habsburgic. Drept urmare, generalul Giorgio Basta a dat ordin ca Mihai Viteazul să fie arestat și ucis dacă nu se supune. Domnitorul român a fost luat prin surprindere de soldații germani și a încercat să riposteze, moment în care a fost omorât și decapitat.
După ce Basta şi-a orânduit oastea în mare linişte, trimis-a trei sute de valoni şi nemţi asupra cortului lui Mihai Vodă; cu mare iuţeală au şi înconjurat cortul. Unul din căpitani cu numele Bori dacă a intrat în cort împreună cu încă câţiva, a pus mâna pe Mihai zicând: eşti prins. Mihai i-a zis: Ba!, şi cu aceasta puse mâna pe sabie s-o scoată. Un valon, ţintind cu puşca a slobozit-o şi l-a lovit în mâna stângă cu care a căutat să scoată sabia, căci Mihai Vodă era stângaci. Alt valon i-a străpuns îndată pieptul cu sabia, al treilea valon l-a împuşcat în spate şi astfel prăbuşindu-se, i-au tăiat capul cu propria lui sabie. Şi jefuindu-l şi împărţindu-i toată prada ce o avea în cort şi vitele de afară, i-au târât trupul din cort şi a zăcut trei zile, gol, la marginea drumului. Capul, cu barbă cu tot, l-au pus pe hoitul unui cal, care cal murise tot atunci, şi astfel a stat capul acolo mult timp, a descris evenimentul maghiar István Szamosközi (1565-1612).
Nici până în ziua de astăzi, istoricii nu au căzut de acord asupra a ceea ce s-a întâmplat cu trupul neînsuflețit al lui Mihai Viteazul. Unii susțin că trupul a fost dat la câini, în timp ce alții consideră că acesta a rămas pe câmpul de luptă. Capul lui Mihai Viteazul a fost luat de fratii Buzeşti şi dus la Mănăstirea Dealu.
Pe piatra sa de la Mănăstirea Dealu este scris: „Aici zace cinstitul și răposatul capu al creștinului Mihail, Marele Voievod, ce a fost domn al Țării Românești și Ardealului și Moldovei”.
Foto: historia.ro
