Mona Lisa, lucrarea lui Leonardo da Vinci de doar 77 X 33 cm, cunoscută și sub numele de Gioconda, a fost pictată pe lemn de plop între anii 1503 și 1506. Acesta este, de departe, cel mai celebru și mai valoros tablou din lume.
Opera de artă evaluată la sute de milioane de dolari (valora 626 de milioane de dolari în anul 2004) a stârnit mereu controverse și a atras prin simplitatea ei. Totuși, opera nu a fost mereu celebră. Abia furtul ei a transformat-o într-o comoară. Puțini sunt cei care știu că la un moment dat, pictorul Pablo Picasso, a fost suspectat că ar fi furat-o pe Mona Lisa.
Spaniolul Pablo Picassso a fost unul dintre cei mai cunoscuți pictori europeni. În anul 1911, pe când Picasso avea numai 30, faimoasa lucrare a fost furată de la Luvru. Printre suspecți s-a numărat și Picasso.
Pe data de 21 august 1911, într-o zi de luni, Gioconda dispărea din Muzeul parizian Luvru, locul unde se află și astăzi. Muzeul era închis la acea dată după vechea tradiție care spune că prima zi a săptămânii este dedicată curățeniei în muzeu. Acesta a fost și motivul pentru care paza era extrem de redusă. Deși tabloul a dispărut de pe perete, angajații nu și-au făcut griji, considerând că tabloul era dus într-un atelier de reproduceri al muzeului.
Pe data de 22 august, angajații muzeului au găsit rama tabloului sub casa unor scări, semn că sticla și rama au fost lăsate, deoarece lucrarea era prea grea. Muzeul a fost imediat golit și poliția aa început cercetările.
Printre cei bănuiți că ar fi putut comite furtul s-a numărat și Pablo Picasso, un pictor nu prea cunoscut la acea vreme. Cu doi ani înainte de incident un prieten al pictorului pe nume Guillaume Apollinaire a sustras din Luvru câteva statuete și măști. Două dintre ele le-a dăruit lui Picasso, cu rugămintea să nu le expună. Acesta le-a pus într-un dulap și a uitat de ele. Peste ceva timp, hoțul s-a lăudat unui ziar cu isprava sa și astfel poliția a ajuns la Picasso, scrie mentalfloss.com.
Lui Apollinaire i-a fost percheziționată casa și ambii artiști s-au speriat. Au vrut să pună obiectele într-un cufăr pe care să-l arunce în Sena, dar apoi s-au hotărât să le predea redacției „Paris-Journal”. Appolinaire a fost arestat și după alte două zile Picasso a fost dus la judecată. Picasso nu a fost condamnat și cazul a fost lămurit.
În decembrie 1913, la doi ani de la dispariția lucrării, negustorul italian de artă Alfredo Geri primește o scrisoare de la Paris în care îi este oferită Mona Lisa de către un anumit Vicenzo Leonardi. Acesta vorbește despre faptul că vrea să înapoieze Italiei un tablou care i-a fost luat cu forța (autorul lucrării este italianul Leonardo da Vinci). Alfredo Geri îi cere sfatul lui Giovanni Poggi, cel care era la acea vreme directorul Galeriilor Uffizi, și în urma cosultărilor cu acesta decide să îi scrie lui Leonardi să vadă despre ce lucrare este vorba.
Răspunsul nu se lasă mult așteptat și Leonardi îi cere negustorului să vină la Paris. Deoarece el refuză să călătorească în Franța, Leonardi îi dă întâlnire pe data de 20 decembrie 1913 la Milano, în nordul Italiei. După care îl anunță pe Geri că se va afla în 10 decembrie la Florența și se va înfățișa imediat la el. Întrevederea dintre ei are ca rezultat aceptarea unui târg care va avea loc în ziua următoare: 500.000 de franci în schimbul tabloului.
Pe data de 11 decembrie 1913, Geri și Poggi sunt conduși de Vicenzo Leonardi la hotelul unde ținea ascuns tabloul lui da Vinci. Dintr-o valiză cu fundul dublu și învelită într-o bucată de catifea roșie iese la iveală surâsul Mona Lisei.
Cei doi experți realizează că sunt în posesia adevăratului tablou, dar îl conving pe Leonardi că este nevoie de o analiză de autenticitate care se poate realiza doar în cadrul Galeriilor Uffizi. La Uffizi se despart de hoț cu promisiunea că îl vor contacta în ziua următoare.
În aceeași seară, Vicenzo Leonardi este arestat și supus unui lung interogatoriu. După câteva ezitări recunoaște că numele său real este Vicenzo Peruggia și că a fost zugrav la Luvru. În ziua de 21 august 1911, Vicenzo Peruggia a dat tabloul jos a desfăcut rama și a fugit cu ea în Marea Galerie, apoi în Galeria celor șapte metri, de unde a trecut printr-o ușă tapetată și a coborât niște scări puțin folosite. Sub casa scărilor a dosit rama. S-a întors în sală, de unde a luat pictura pe care a ascuns-o sub halat. A scos-o din Luvru pe poarta care rămăsese nepăzită din cauză că paznicul se dusese în altă curte să ducă apă. Motivul furtului? Italianul voia să dea Italiei pictura întrucât era de părere că face parte din patrimoniul italian.
În urma procesului, Vicenzo Peruggia a fost trimis la închisoare pentru un an și 15 zile, dar a fost considerat un mare patriot în Italia și a executat doar șapte luni de închisoare. Acesta a murit în 1925, la vârsta de 44 de ani.
