Petru I sau Petru cel Mare (1672 – 1725) a fost unul dintre cei mai importanți lideri ruși din istorie. Deciziile sale politice au dus la modernizarea țării, însă unele dintre ele au fost discutabile, precum… taxa pe barbă.
Înainte ca Petru cel Mare să ajungă la putere, Rusia nu avea o relație bună cu marile puteri europene, precum Anglia sau Olanda, care începuseră să colonizeze lumea în mod masiv. Liderul rus a dorit să schimbe acest lucru și, între anii 1697 și 1698, a călătorit prin Europa, deghizat în reprezentant al „Marii Ambasade”.
Acesta a dorit să afle ce a dus la succesul acestor națiunii, cum au reușit să aibă o flotă atât de importantă și cu ce diferă cultura occidentală de cea a Rusiei. Petru I a călătorit incognito ca „sergent Pyotr Mikhaylov”. Acesta a plecat în Marea Britanie, unde şi-a continuat studiul construcţiei navale, lucrând în depozitul Royal Navy de la Deptford şi a vizitat fabrici, depozite, şcoli şi muzee şi chiar a participat la o sesiune a Parlamentului, potrivit Enciclopediei Britanice.
După ce a revenit în Rusia, Petru cel Mare a schimbat pentru totdeauna fața țării, modernizând statul în toate sectoarele sale, pentru a putea concura cu marile superputeri occidentale. Acesta a dobândit teritoriu în Estonia, Letonia și Finlanda, iar prin mai multe războaie cu Turcia în sud, el și-a asigurat accesul la Marea Neagră. În 1709, a învins armata suedeză, îndreptându-și intenționat trupele către orașul Poltava, în mijlocul unei ierni rusești insuportabile.
Petru cel Mare a decis înlocuirea calendarului rusesc cu cel iulian, înființarea unei armate permanente, a unei marine de ultimă generaţie şi a pus bazele oraşului Sankt Petersburg, dar și a unei taxe pe barbă.
Așadar, cine voia să își lase barbă la începutul secolului al XVIII-lea în Rusia, trebuia să plătească. Petru cel Mare a luat această decizie, fiind inspirat din călătoriile sale în Europa. Acesta era atras de modă încât a decis să „occidentalizeze” estetica Rusiei. Drept urmare, nimeni nu avea voie să aibă păr indisciplinat pe față, cu excepția cazului în care plăteai. Măsura nu a fost văzută cu ochi buni de Biserica Ortodoxă, care a văzut părul facial ca un semn de evlavie.
Un cerşetor sărac trebuia să plătească doi kopek pentru a-și păstra barba, în timp ce un negustor sau un nobil era nevoit să scoată 100 de ruble. În ciuda nepopularităţii răspândite a taxei, aceasta a rămas în vigoare până la 1772, adică 47 de ani după moartea lui Petru I.
Foto: Wikipedia.org și vintag.es