Despre Iulia Hașdeu, fiica lui Bogdan Petriceicu Haşdeu, și legătura dintre cei doi, s-a vorbit mai mult după moartea sa. Iulia Hașdeu a fost un copil genial care, deși a trăit numai 18 ani, a avut timp să arate tuturor dovada geniului său. Ani buni după ce Iulia n-a mai fost, B.P. Hașdeu a ținut legătura cu fiica sa prin ședinte de spiritism. Totuși, cum a decurs primul „dialog” dintre cei doi după ce Iulia n-a mai fost.
După moartea Iuliei, la doar 19 ani, pe 29 septembrie 1888, din cauza tuberculozei, Hasdeu a devenit mistic și fervent practicant al spiritismului. Dispariția ei prematură a provocat prăbușirea psihică a cărturarului. Încearcă zi de zi să-i vorbească fiicei lui și, într-o zi, Iulia îi răspunde.
Bătrânul tata povestește: „Trecuse șase luni de la moartea fiicei mele. Era în martie – iarna plecase: primăvara nu sosea încă. Într-o seară umedă și posomorâtă, ședeam singur în odaie lângă masa mea de lucru. Dinainte-mi, ca întotdeauna, era o testea de hârtie si mai multe creioane. Cum? nu știu, nu știu, nu știu; dar fără ca s-o știu, mâna mea luă un creion și îi rezemă vârful de luciul hârtiei”.
Hașdeu continuă: „Începui a simți la tâmpla stânga bătăi scurte și îndesate, întocmai ca și când ar fi fost băgat într-însa un aparat telegrafic. Deodata, mâna mea se puse în mișcare fără astâmpăr. Vreo cinci secunde cel mult. Când brațul se opri și creionul căzu dintre degete, mă simții deșteptat dintr-un somn, deși eram sigur că nu adormisem. Aruncai privirea pe hârtie și cetii acolo foarte limpede: „Je suis heureuse; je t’aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire” Julie Hasdeu. („Sunt fericită; te iubesc; ne vom revedea; asta ar trebui să-ți ajungă”). Era scris și iscalit cu slova fiicei mele”.
Comunicarea post-mortem cu fiica lui l-a determinat să construiască un castel de la Câmpina, unde astăzi pot fi admirate portretele membrilor familiei Hasdeu, obiecte personale, fotografii și documente originale, mobilier vechi de peste un secol, manuscrise și colecții ale revistelor conduse de Hașdeu.
Iulia Hasdeu s-a născut la București, pe data de 14 noiembrie 1869, fiind fiica savantului și scriitorului Bogdan Petriceicu Hasdeu și a Iuliei, o ardeleancă sadea. Fiica lui Bogdan Petriceicu Haşdeu vorbea limba franceză la vârsta de 2 ani, la 4 ani începuse să scrie, iar la vârsta de 7 ani crea nuvele.
La vârsta de 8 ani neîmpliniți a trecut examenele cumulate ale celor patru clase primare. Notele nu erau maxime la toate materiile, semn că Iulia Hașdeu avea preferințele sale. Avea 10 la citirea pe cărţi, gramatica (etimologia), istoria românilor, gramatica (sintaxa şi ortografia), geometria, dar încasa și note de 8 la istoria Vechiului şi Noului Testament și Geografie și chiar 6 la caligrafie.
La 10 ani, fiind atrasă profund de teatru, Iulia Hașdeu scria tragedia în trei acte „Dama de circ”, comedia „Amorul e scânteie” și mai multe piese de teatru într-un act.
Pe când a împlinit 11 ani, a absolvit Colegiul Național „Sfântul Sava”. În paralel cu Colegiul Național „Sfântul Sava”, aceasta a urmat cursurile Conservatorului de muzică din București, iar apoi a plecat la studii la Paris. A fost prima româncă ce a învățat la Sorbona, studiu începând la 16 ani, uimindu-și profesorii cu talentul său.
În 1887, pe vremea când Iulia Haşdeu se afla la Sorbona, au apărut primele semne ale tuberculozei. Tânăra, preocupată prea mult de studiu şi prea puţin de starea sănătăţii, a ignorat inițial primele semne ale bolii. Cu toate asta, boala a evoluat galopant și a fost nevoită să întrerupă studiile în aprilie 1888. Iulia Hașdeu avea să moară pe 29 septembrie 1888. Avea numai 18 ani.
