Arsenie Boca este și va rămâne una dintre cele mai importante figuri din biserica ortodoxă română recentă. Cunoscut pentru harul și minunile pe care le-a realizat în timpul vieții sale, acesta a fost de multe ori hărțuit de securitatea regimului comunist. Născut în dealurile Hunedoarei în anul 1910, hunedoreanul a devenit unul dintre cei mai mari duhovnici români din secolul al XX-lea. Trece în neființă în anul 1989, la vârsta 79 de ani rămânând în memoria colectivă ca un personaj cu o personalitate unică. Viața acestuia este cunoscută și omagiată în foarte multe scrieri, însă prea puțin se știe despre moartea acestuia. Cum a trecut la cele sfinte Părintele Arsenie Boca?
La venirea puterii de către comuniști, este arestat pentru prima oară la Râmnicu Vâlcea pentru participarea activă la Mișcarea Legionară. Avea numai 35 de ani. Cu ajutorul intervenției bisericii, acesta este eliberat la mai puțin de 2 săptămâni. De-a lungul vieții sale este arestat de nu mai puțin de 3 ori. Pentru participarea și ajutorul dat mișcărilor anticomuniste este pus sub vizorul autorităților.
În anul 1951 este arestat pentru a treia oară și trimis pentru a face muncă administrativă la Canal. Din 1953 și până în 1956 acesta este anchetat și arestat în diferite momente în Timișoara, Jilava sau Oradea urmând ca pe urmă să îi fie înscenate nereguli financiare pentru a i se mai interzică să slujească la altar. Din acest moment, Arsenie Boca ajunge la București unde lucrează pe post de pictor bisericesc până la pensionarea sa. La Sinaia, din 1969 și-a avut chilia și atelierul de pictură, unde s-a retras după 1984 și unde, mai târziu, a trecut în neființă la vârsta de 79 de ani pe data de 28 noiembrie 1989, cu câteva zile înainte de Revoluția din 1989. Duhovnicul este înmormântat la Mănăstirea Prislop.
Despre moartea și înmormântarea Părintelui Arsenie Boca s-a scris mai puțin. Acesta a murit, bolnav fiind, cu puțin timp înainte de Revoluția Română, mulți afirmând, e drept, fără dovezi, că însuși Nicolae Ceaușescu a fost implicat în sfârșitul duhovnicului.
Un călugăr care a fost la Sinaia când Părintele Arsenie Boca a murit are o altă teorie. „În 1989 părintele Arsenie spunea celor apropiaţi: ‘nu mă mai vedeţi în curând că aştia mă termină’. În ultimii ani celor de la conducere le era foarte teamă de părintele Arsenie. Era ţinut în satul Drăgănescu, iar intrările în sat erau păzite zi şi noapte de Securitate (…) Ultimele momente şi le-a petrecut la Sinaia. Trebuie neapărat să scrieţi asta. Am fost la el împreună cu parintele Dometie care a fost ţinut acolo timp de o săptămână şi jumătate. Si nu i-au dat voie să vorbească cu el. Maica de acolo ne spunea că e la Drăgănescu. Părintele Arsenie avea însă un căţel mic, flocos, negru. Unde era părintele, acolo era şi căţelul. Când am văzut căţelul, mi-am dat seama că este acolo”, a povestit călugărul conform adevarul.ro.
Acesta a continuat: „În cele din urmă ni s-a spus că este bolnav şi că nu poate vedea pe nimeni. I se poate trimite doar un pomelnic sau o scrisoare… După trei zile ni s-a spus că a murit părintele. L-au adus şi era aşa cum era: TORTURAT şi CHINUIT. Se vedea la degete şi la faţă faptul că a fost torturat”
În ziua înmormântării, mai mulți participanți au afirmat că au luat parte la adevărate minuni.
„Când s-a întors sicriul pentru a pleca spre cimitir am văzut clar cum Părintele Arsenie Boca a deschis ochii. I-am văzut clar ochii albaștri. Când am auzit că și alții au văzut acest lucru, am înțeles că nu a fost o nălucire”, a afirmat o maică de la Schitul Cornet conform infoactual.ro.
Un alt martor, chiar unul dintre cei care au ajutat la săparea gropii de mormânt povestește încă un moment straniu:
„Când s-a făcut slujba de înmormântare din Biserică eram toți afară și a apărut o cruce albă de pe clopotniță până la el și crucea a pornit. Și când a venit crucea a venit și un nor mare. Am văzut eu asta. Și s-a dus norul să prăvălească crucea albă și nu a prăvălit-o și a venit alt nor cu altă viteză și s-a nimicit norul și crucea s-a dus către miazăzi. După aceea a fost dus în biserică. În acest timp, din chilia lui, pe după mănăstire, a apărut semnul unei cruci în formă de X, de un argint auriu ce strălucea ca soarele”
Tot la fel de mulți martori povestesc despre existența mirosul de mir din momentul înmormântării. Dacă aceste minuni au avut loc sau dacă au fost doar în imaginația participanților, nu vom ști niciodată…
Foto: Wikipedia.org
