Nicolae Iorga s-a născut pe 18 iunie 1871 la Botoșani. El a fost, printre altele, cel mai mare istoric al României, profesor universitar, om politic și membru titular al Academiei Române.
Aptitudinile sale de savant au ieșit în evidență încă de mic copil, când la vârsta de șase ani citea în original literatură franceză.
Din momentul primei sale alegeri în Parlamentul României (1907), a jucat un rol important în politica națională. El a fondat, împreună cu Alexandru C Cuza, Partidul Naţionalist-Democrat, iar în 1931–1932 a ocupat funcția de prim ministru și, de asemenea, ministru al educației.
Un om cu o energie enormă și cu o activitate științifică prolifică, a scris 1.003 volume, 12.755 articole şi studii, 4.963 recenzii, culminând cu Istoria Românilor, scrisă în 10 volume.
Scrierile și prelegerile sale puternic naționaliste au influențat toată viața intelectuală românească. Iorga a transformat orașul Vălenii de Munte într-un centru academic și cultural. El a fondat în anul 1913 și Institutul de Studii Sud-Est Europene.
De-a lungul timpului, a circulat o poveste amuzantă despre sarcasmul marelui istoric.
Acesta ocupa deja de ceva vreme funcția de prim-ministru al țării și mergea la o ședință. Pe drum, însă, și-a dat seama că a uitat ceva la birou și s-a întors. Când a deschis ușa cabinetului său, l-a găsit pe tânărul său secretar stând pe fotoliul de prim-ministru.
Acesta, știindu-se singur, se maimuțărea, dar când l-a văzut pe Iorga, s-a fâsticit, s-a înroșit și a vrut să se ridice. Iorga , luându-și hârtiile, i-ar fi zis tânărului secretar: „Nu, tinere, nu te jena. Stai jos. La fund suntem toți la fel, la cap e diferența!”
Foto: Descoperă
