Poetul și dramaturgul francez Victor Hugo a fost cel care a pus bazele mișcării romantice în Franța. El s-a făcut cunoscut mai ales pentru romanul său epic „Mizerabilii” (n.n. – Les Misérables în limba franceză).
Este cel mai cunoscut roman scris vreodată de Victor Hugo și este considerat una dintre capodoperele umanității, o adevărată frescă socială.
Romanul a avut un succes uriaş de librărie. A fost vândut în numai două săptămâni de la lansare în peste 100.000 de exemplare, fără a pune la socoteală cele cinci ediţii pirat.
Autorul a încasat din vânzări fabuloasa sumă pentru acea vreme de 240.000 de franci-argint, echivalentul a peste o jumătate de milion de euro în zilele noastre.
Victor Hugo s-a născut la 26 februarie 1802, la Besançon în Franche-Comté, o regiune din estul Franței. A fost al treilea fiu al generalului de armată Joseph Léopold Sigisbert Hugo, un fervent susținător al lui Napoleon Bonaparte, și al Sophiei Trébuchet Hugo. El a avut doi frați mai mari: Abel Joseph și Eugène.
Cum tatăl lui era mai mult plecat, Victor Hugo a fost crescut la Paris de mama sa. La vârsta de 21 de ani, el s-a căsătorit cu prietena lui din copilărie Adèle Foucher. Se întâmpla la un an după moartea mamei lui, care nu a fost niciodată de acord cu relația dintre ei.
Doi ani mai târziu, cei doi au avut un copil, care avea să moară, însă, la o vârstă fragedă. În cele din urmă, Victor și Adèle au fost părinții a patru copii: două fete, Leopoldine și Adele, și doi băieți, Charles și François-Victor.
În anul 1845, la vârsta de 43 de ani, Victor Hugo este prins în plin delict de adulter de poliția care fusese alertată de un soț băunitor. Conform legilor de atunci, amanta lui este arestată, însă el scapă datorită titlului nobiliar de pair al Franței.
Totuși, de teama oprobriului public, el se retrage în apartamentul său din Paris și se apucă să scrie un roman. De mulți ani, Victor Hugo plănuia să scrie un roman despre nedreptățile sociale și mizeria trăită de francezii săraci.
Autorul francez nu avea, însă, vreun plan, o cronologie anume a evenimentelor sau un subiect bine definit, ci doar un titlu: „Jean Tréjean”. Nimic din toate acestea nu anunța ceea ce avea să devină mult mai târziu o capodoperă a literaturii universale: 1.500 de pagini, sute de personaje și o intrigă complexă.
El se întrerupe din scris din cauza revoluției de la 1848. Urmează conflictul cu Napoleon al III-lea și este forțat să plece în exil pe micuța insulă Guernsey din Canalul Mânecii, aflată sub jurisdicție britanică.
Aici avea să revină la prima sa dragoste, poezia, și să scrie trei volume: „Les Châtiments” (1853), „Les Contemplations” (1856) și „La Légende des siècles” (1859).
În anul 1860 se reapucă să scrie la romanul început la Paris în urmă cu 15 ani, iar în 1862, după doar doi ani de când așterne pe hârtie primele cuvinte, reușește să-l termine și să publice primul volum dintre cele cinci câte avea să aibă „Mizerabilii”.
Romanul se întinde de-a lungul câtorva decenii și urmărește povestea lui Jean Valjean, un tânâr sărac condamnat la ani grei de ocnă pentru furtul unei bucăți de pâine. După câteva tentative de evadare eșuate, a fost în cele din urmă eliberat condiționat după 19 ani de muncă silnică.
După eliberare, acesta este tratat de toată lumea cu ostilitate și este urmărit de un inspector de poliție obstinat, Javert. În cele din urmă, Valjean își va lua o altă identitate, și anume M. Leblanc.
Una din urmările virtuţii e trufia. E între ele o punte făurită de diavol. (Victor Hugo, Mizerabilii)
Este absolut uimitor cum scriitorul Victor Hugo a putut închega imensul material uman, social, politic și istoric mai ales dacă ținem cont de felul în care începuse lucrul la acest roman, scrie Historia.ro.
Chiar și titlul are povestea lui, în sensul că a fost stabilit în urma unei ședințe de spiritism când ciocăniturile în masă îi spuneau „Mare om, termină Mizerabilii!”.
Autorul se deda deseori la astfel de ședințe de spiritism după ce a pierdut-o pe Leopoldina, fiica lui favorită, care murise înecată într-un accident de navigație pe când avea doar 19 ani.
Foto: Wikipedia.org
