Cum arăta Parcul Carol înainte de venirea comuniștilor la putere?
Parcul Carol este unul dintre cele mai emblematice spații verzi din București. Așezat în proximitatea centrului, acesta este des frecventat de oameni care vor să facă sport sau să se relaxeze cu barca pe lac. Cu toate acestea, modul în care arată în prezent este total diferit față de modul în care arăta la origini. Cum era Parcul Carol înainte de epoca comunistă?
Cum arăta Parcul Carol odinioară?
Amenajat la începutul anilor 1900, Parcul Carol, Libertății sau Filaret cum i s-a spus de-a lungul timpului, este unul dintre cele mai de seamă locuri din București.
Construit în perioada 1900-1906 la inițiativa lui Ion N. Lahovari, ministrul domeniilor în Guvernul George Gr. Cantacuzino, acesta reprezenta un omagiu adus celor 40 de ani de domnie ai Regelui Carol I. Suprafața inițială a fost de 37 hectare, iar în final aceasta a ajuns la 41 de hectare. Parcul conținea o mică grădină zoologică, o moschee, un castel de apă și numeroase pavilioane expoziționale. În vârful dealului, stătea mândru Palatul Artelor, o impozantă clădire care adăpostea „Muzeul trecutului nostru”.
După venirea comuniștilor la guvernare, parcul și-a schimbat numele în Parcul Libertății, suferind modificări radicale. Cele mai multe dintre monumente au fost puse la pământ, iar altele mutate definitiv. Palatul Artelor a fost dărâmat, iar în locul său a fost construit un mausoleu, denumit „Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului și a patriei, pentru socialism”
După Revoluția din anul 1989, locul a revenit la numele de Parcul Carol, însă distrugerile provocate de epoca comunistă au fost irecuperabile. Mausoleul din Parc nu este deschis vizitatorilor, iar în fața lui este amplasat „Mormântul ostașului necunoscut”
Ce alte clădiri emblematice a distrus comunismul?
Perioada comunistă a fost una gri din multe puncte de vedere, numeroaselor clădiri de interes din București au fost distruse. În mare parte, centrul orașului, așa cum îl vedem în prezent, era total diferit, cu clădiri care i-au atras denumirea Bucureștiului de Micul Paris.
- Dealul Mihai Vodă. În spatele Parlamentului, locuiau mii de oameni într-un cartier denumit „Uranus”. Acesta a fost demolat total pentru a face loc Casei Poporului și Academiei Române. Aici se regăseau monumente de referință pentru istoria țării, precum: Curtea Domnească, Muzeul Militar, Schitul Maicilor, Biserica Spira Veche, dar și vestigii aparținând paleoliticului;
- Biserica Palatului Cotroceni. Elena Ceaușescu a contribuit direct la dărâmarea unui monument în care au luat decizii Nicolae Mavrocordat, Barbu Știrbei, Alexandru Ioan Cuza, Carol I sau Ferdinand I;
- Biserica Sfânta Vineri. Una dintre cele mai vechi biserici din oraș. A fost zidită în 1645 și dărâmată secole mai târziu de planurile dubioase ale unui dictator;
- Spitalul Brâncovenesc. Spitalul servea oamenilor nevoiași, fiind totodată și o școală științifică medicală. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial a funcționat ca spital militar. 29 martie 1984 este ziua când Nicolae Ceaușescu ordonă demolarea clădirii.
Foto: Simplybucharest.ro & Depositphotos.com