Pentru cei mai mulți dintre noi, calculatorul a devenit parte din existența noastră, un instrument fără de care nu mai concepem să trăim. Implicit, zi de zi folosim și așa-zisul mouse, o componentă aparent banală, neimportantă, dar indispensabilă oricărui computer.
Puțin sunt, însă, cei care știu când a apărut mouse-ul, cine l-a inventat, cum arăta primul astfel de dispozitiv şi cum a evoluat el până în prezent.
Ideea unui dispozitiv care să urmărească mişcările mâinii a apărut încă din anul 1952, atunci când Tom Cranston, Fred Longstaff şi Kenyon Taylor au inventat primul aparat de acest gen. Era vorba despre un proiect secret al Marinei canadiene, iar dispozitivul avea să fie folosit într-un sistem complicat ce strângea date legate de poziţia navelor.
În vremurile când computerele erau la început, era extrem de dificil ca un om să opereze unul și să navigheze pe el. Cercetătorii visau la diverse metode de operare a calculatoarelor, inclusiv un dispozitiv ce ar fi urmat să fie montat pe capul utilizatorilor.
Din fericire, un om de știință de la Institutul de Cercetare din Stanford (SUA) avea să inventeze mouse-ul pentru computer. Astfel, Douglas Engelbart a construit un prototip, invenţia făcând parte dintr-un amplu proiect menit să îmbunătăţească intelectul oamenilor în interacțiunile cu calculatoarele.
Primul mouse din istorie era un dispozitiv foarte simplu. Era o cutie din lemn care, deși voluminoasă, putea fi ținută într-o singură mână.
Dispozitivul folosea o rotiță capabilă să ruleze pe masă și avea un singur buton. În interior era un mic angrenaj căruia această rotiță îi transmitea mişcările sale, iar de aici semnalul mecanic se transforma în semnale electrice.
Mouse-ul l-a ajutat pe Engelbart să demonstreze modul în care fișierele-text puteau fi unite, decupate, copiate și replicate, dar și noi metode de utilizare a rețelelor de computere. Inventatorul a primit brevetul US3541541 la 7 ani după ce a creat mouse-ul.
Inițial, mouse-ul s-a numit „indicator de poziţie X-Y”. Denumirea de mouse (n.n. – șoarece în limba română) i-a fost dată datorită firului plasat în spatele dispozitivului, care semăna cu codița unui șoricel. În prezent, mouse-ul nu mai are codiţă, între timp apărând mouse-ul wireless (n.n. – fără fir).
Francezii îi spun acestui dispozitiv „souris”, rușii l-au tradus și ei, scriindu-l în alfabetul chirilic, evident cu aceeași semnificație. Germanii au avantajul că termenul seamănă cu cel din limba engleză și îl numesc „maus”, spaniolii îi spun „raton”, în timp ce italienii folosesc termenul original din engleză „mouse”.
Și, noi românii, scriem tot „mouse”, fix cum se scrie în limba engleză. Însă, atunci când avem forma articulată cu articolul hotărât, despărţim cu o liniuță ultimele două litere, adică „mouse-ul”.
Primul mouse modern, cel cu bilă, a fost inventat de Bill English în anul 1972, pe când lucra la Xerox PARC (Palo Alto Research Center). Dispozitivul a fost utilizat în premieră un an mai târziu pe computerul Xerox Alto, primul ce dispunea de o interfaţă grafică.
Mouse-ul mecanic avea o singură bilă ce se putea roti în orice direcţie. Acesta a fost imediat comercializat pentru sistemele personale din anii ’80 şi ’90, denumite Xerox Alto. Sistemul de detectare a mişcării acestuia era bazat pe o bilă şi pe două rotițe dinţate separate, dispuse la 90 de grade, scrie Agerpres.
A urmat mouse-ul cu bilă de cauciuc, care avea trei butoane. Primul mouse optic a apărut tot în anii ’80, fiind inventat de Steve Kirsch. Acesta folosea un led şi un senzor ce detecta liniile tipărite pe o suprafaţă metalică specială.
Un alt model a fost inventat de Richard F. Lyon şi vândut de Xerox. Noul dispozitiv folosea un senzor pentru lumină vizibilă care urmărea punctele luminoase pe un câmp negru, tipărit pe hârtie. Mouse-ul optic este probabil cel mai utilizat şi în zilele noastre.
Pentru primele mouse-uri optice era nevoie de un mouse pad pentru ca fotodioda să poată detecta mişcarea acestuia (mouse-ul optic nu funcționa pe suprafeţe transparente sau lucioase care reflectau lumina emisă de diodă).
Odată ce mouse-ul optic a evoluat a fost introdus un sistem de circuite integrate ce procesează imaginile primite de la fotodiodă direct în mouse. Astfel, mouse-ul poate fi utilizat pe mai multe tipuri de suprafeţe şi nu mai este nevoie de un mouse pad.
După mouse-ul optic a apărut cel cu laser, care foloseşte raze infraroşii în locul ledului. Acest mouse a fost disponibil pentru consumatori începând cu anul 2004, atunci când Logitech, în colaborare cu Agilent Technologies, a lansat modelul MX 1000.
Spre deosebire de cel cu led, mouse-ul cu laser are o rezoluţie mult mai mare, fiind mai exact și mai performant.
În prezent există mouse-uri special concepute pentru persoanele cu dizabilităţi, care nu pot utiliza un mouse obişnuit.
Mouse-ul cameră are mărimea unei camere web şi arată aproximativ ca aceasta. Ea urmăreşte un punct selectat de pe capul utilizatorului, iar atunci când persoana mişcă din cap se mișcă şi cursorul pe ecran.
Mouse-ul de picior este folosit de persoanele care nu îşi pot folosi capul sau mâinile şi este comandat cu ajutorul piciorului. Trackball-ul este un dispozitiv asemănător mouse-ului cu bilă, dar la care utilizatorul mişcă bila cu ajutorul mâinii care la rândul ei mişcă cursorul.
Un alt model este mouse-ul vertical, care are un design ergonomic. Logitech, cel mai mare producător de mouse-uri şi de tastaturi din lume, a vândut peste 500 de milioane de mouse.
Foto: Pexels.com
