Singura relicvă materială a Sărbătorii Învierii este mormântul lui Iisus Hristos, de la Ierusalim. Anual, milioane de creștini merg la locul săpat în stâncă oferit de Iosif din Arimateea (un evreu bogat, adept al lui Iisus), unde a fost depus trupul răstignitului în seara de vineri și care, a treia zi dimineața, a fost găsit gol de către Maria Magdalena, Maria (mama lui Iacov) și Salomeea. Totuși, cum arată Mormântul Sfânt?
Conform Bibliei, după moartea sa prin crucificare, Mântuitorul a fost întins pe un pat funerar sculptat în stâncă și îngropat în apropiere de locul crucificării, locație cunoscută sub denumirea de Dealul Golgota. Iisus Hristos a înviat a 3-a zi după moarte. Acest eveniment reprezintă astăzi Învierea Domnului, cea mai mare sărbătoarea a creștinătății.
„Iosif a luat trupul, l-a învelit într-un giulgiu curat și l-a pus în propriul său mormânt pe care și-l săpase în stâncă” Evanghelia după Matei 27:59
Biserica Sfântului Mormânt (denumită și Biserica Sfantului Sepulcru sau Biserica Sfintei Vineri) a fost construită de către Împăratul Constantin în anul 325 d. Hr. și reprezintă pentru creștini locul unde Iisus Hristos a fost înmormântat. Chiar pe fostul mormânt al lui Iosif din Arimateea. Biserica este astăzi situată în centrul orașului Ierusalim și este vizitată anual de milioane de pelerini. A privi Mormântul Sfânt sau a păși peste urmele pașilor lui Iisus Hristos reprezintă pentru pelerini adevărate gesturi ale mântuirii.
De-a lungul secolelor, Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim a suferit o serie de atacuri violente soldate cu incendii sau a fost grav avariată de cutremure. În anul 1009, aceasta a fost distrusă complet și reconstruită de la zero.
Mormântul Sfânt este recunoscut în prezent de 5 mari comunități: ortodox siriană, ortodox copta, ortodox greacă, siriană și romano-catolică.