Cum a testat Anghel Saligny podul peste Dunăre? De ce și-a riscat inginerul viața?

Anghel I. Saligny s-a născut pe 19 aprilie 1854, la Șerbănești, județul Galați și a murit pe 17 iunie 1925, la București. De-a lungul carierei, acesta a fost academician, inginer constructor, ministru și pedagog român. Este considerat unul dintre pionierii tehnicii mondiale în proiectarea și construcția podurilor și silozurilor cu structură metalică, respectiv de beton armat, unul dintre întemeietorii ingineriei românești.

Acum 125 de ani era inaugurat, la Cernavodă, Podul Regele Carol I, care a fost redenumit ulterior Podul Anghel Saligny, după proiectatul şi exectantul construcției. Realizarea acestuia a asigurat legătura dintre București și Constanța, scoțând din izolare zone întregi. Totodată, timpul pe care oamenii și mărfurile îl petreceau pe drum a fost scurtat considerabil.

Cum a fost testată siguranța podului Anghel Saligny?

Podul a fost construit între anii 1890 și 1895 și este înscris în Lista Monumentelor Istorice sub denumirea Podul Carol I cu statuile „Dorobanții”. După mai multe încercări de realizare a acestei construcții, în decembrie 1887, Guvernul  îl însărcinează pe Anghel Saligny cu elaborarea proiectului liniei Feteşti – Cernavodă. După cinci ani de muncă, podul pespe Dunăre şi cel peste Braţul Borcea, care fac parte din acelaşi proiect, au fost finalizate.

La vremea respectivă, podul era cel mai lung din Europa și costase 35 de milioane de lei aur. Construcția a fost realizată la 30 de metri deasupra Dunării, pentru a permite trecerea vaselor cu cele mai înalte catarge. La inaugurarea acestuia Carol I a bătut ultimul nit, care era de argint.

Rezistenţa podului a fost testată printr-un prim convoi cu 15 locomotive, cu o viteză de 60 km/h, urmat de un al doilea tren, cu o viteză de 80 km/h. În tot acest timp, Anghel Saligny a stat sub pod, pe o şalupă, alături de muncitori. Se poate spune, fără echivoc, că acesta și-a riscat viața, însă geniul său ingineresc l-a făcut să fie sigur de ceea ce a realizat.