Cele mai mari invenți sau descoperiri au loc din… întâmplare. Acesta a fost și cazul navigatorului genovez Cristofor Columb care a descoperit America din întâmplare în anul 1492. Totuși, se pare că Bjarni Herjólfsson este primul european care a pus primul piciorul în America de Nord. Se întâmpla în anul 885-886.
Când ne gândim la o descoperire, ne gândim la o noutate. „Cine a descoperit America?”, este una dintre întrebările grele, cu răspunsuri complexe. Nu de alta, dar descoperirea este numai din punctul de vedere al europenilor. Indigenii numeau de mii de ani America „acasă”.
Reformulând întrebarea, ne putem întreba în schimb dacă vikingii au fost primii non-nativi americani care au descoperit America. Răspunsul la această întrebare depinde însă de ceea ce înțelegem prin America.
Un anume Bjarni Herjólfsson ajungea întâmplător în America după o furtună pe mare. Se întâmpla în anul 885-886. La întoarcerea în Groenlanda, Bjarni Herjólfsson îi povestește lui Leif Ericson cele văzute, iar acesta din urmă vrea să descopere noi ținuturi arabile, notează britannica.com.
În anul 1000, nordicul Leif Ericson ajungea în America. Informațiile apar în două cronici medievale nordice, ambele redactate în secolul al XIII-lea: Saga Grænlendinga şi Saga lui Erik. Lucrările îi au ca protagonişti pe Erik cel Roşu (cca. 950-1003) şi pe fiul acestuia, Leif Ericson (numele este scris diferit), şi descriu voiajele întreprinse de aceştia din Islanda către Norvegia, Groenlanda şi coasta atlantică a Americii. Leif Eriksson participă la expediție alături de 35 de exploratori.
Leif va debarca pe coastele a trei ţinuturi importante: primul va fi denumit Helluland(Ţinutul pietrelor) – considerat de cercetători a fi Peninsula Labrador, al doilea va purta numele de Markland (Ţinutul lemnului) – insula Newfoundlan, iar al treilea ţinut va fi denumit Vinland (Ţinutul vinului).
„Vremea era bună. Iarba era plină de rouă, iar primul lucru pe care ei l-au făcut a fost să o pună ped buze şi li s-a părut că era cel mai dulce lucru pe care îl gustaseră vreodată (…). Râurile şi lacurile erau pline de somoni, cei mai mari somoni pe care îi văzuseră. Clima le părea atât de primitoare încât animalele nu ar fi avut nevoie de furaje: apele nu îngheţau şi iarba nu se usca”, stătea scris în Saga lui Erik.
Conform geografilor, Leif și exploratorii săi ar fi debarcat pe coasta sudică a Golfului Sfântul Laurențiu.
A trebuit să mai treacă 1.000 de ani pentru a avea o dovadă clară despre prezența vikingilor în America. Helge Ingstad, un explorator danez, și soția sa , arheologul Anne Stine Ingstad, au fost conduși de un localnic pe un sit din vârful nordic al insulei Newfoundland. Acolo, la L’Anse aux Meadows, ei au descoperit rămășițele unei tabere vikinge pe care le-au putut data din anul 1000. Aceste descoperiri arheologice au dovedit nu numai că vikingii exploraseră într-adevăr America cu aproximativ 500 de ani înainte de sosirea lui Columb, ci și că au călătorit mai spre sud, în zonele în care creșteau strugurii, până în Vinland. Vikingii au vizitat într-adevăr America de Nord și, dacă nu au „descoperit” America în sensul strict al cuvântului, cu siguranță au ajuns acolo înaintea lui Columb.
La mai bine de 400 de ani după expediția lui Leif, Cristofor Columb a descoperit America din întâmplare. El era convins că Pământul este rotund, iar Europa este despărțită de Orient doar de Oceanul Atlantic. Astfel, Columb a pornit în anul 1492, să descopere drumul Indiilor spre vest și a nimerit, fără să-și fi dat seama, în America.
