Cum era viața acum 100 de ani în București? „Românii nu mâncau acasă, ci numai în oraș”

Ne putem întoarce în timp? Nu. Sau, poate, numai cu ajutorul cuvintelor. Ei bine, cum erau Bucureștiul acum 100 de ani? Cum erau oamenii acum 100 de ani? Ce activități aveau aceștia?

Cum era viața acum 100 de ani?

Bucureștiul nu a fost dintotdeauna orașul comunist pe care-l știm. Au existat perioade când urbea era denumită pe drept „Micul Paris”. Avea cinematografe, restaurante, centrul orașului era animat, iar oamenii socializau extrem de mult.

Pe site-ul hotelgcismigiu.ro există o mărturie a lui Șerban Milcoveanu, care era acum 100 de ani student la medicină și făcea parte din clasa de mijloc, având părinți intelectuali. „Nu am mâncat acasă până au venit comuniștii. Se mânca numai în oraș”, a rememorat Șerban Milcoveanu.

„Primii care intrau erau aceia care se duceau la muncă foarte de dimineață; veneau între șase și șapte și luau micul dejun, un schnaps puternic, o cafea tare și se duceau la birou. Pentru ei se pregătea un meniu adecvat. Azi nu ai unde să mănânci de dimineață, nici pe la ora nouă. Această clientelă încă există, dar nu este recuperată de către servicii. Apoi, începând cu orele 10.00 către 12.00 veneau alții, care lucrau avand întâlniri – erau ziariști, erau din mediul universitar, din mediul antreprenorial. Pentru aceștia se schimba meniul”, a povestit bucureșteanul.

Acesta a continuat: „Dupa orele 16.00, lumea începea sa iasă de la lucru – întâi funcționarii și cei din serviciul public, apoi antreprenorii – si, în drum spre casă, se opreau și mai consumau. După orele 20.00 începeau concertele și serile de varieteu, care aveau o altă clientelă: plăteau mai mult, consumau mai mult, erau mai pretențioși. Meniurile erau adecvate, create în funcție de consumatori, de preocupări și de tipul de întâlnire. Și nu doar la Hotel Palace, ci pe toată Calea Victoriei și în zona centrală a orașului”.

Franța, țara model

Cel mai grandios hotel al acelor vremuri era Palace Hotel, așa cum se numea pe atunci Hotel Cișmigiu. Bulevardul Elisabeta era un fel de Broadway bucureștean cu zeci de reclame. La cinematografele de pe Bulevardul Elisabeta puteau fi urmărite, mai ales, filme franțuzești.

În oraș erau extrem de multe grădini de vară și bistro-uri. Pentru dans exista Grădina Oteșteanu, situată pe Calea Victoriei, acolo unde astăzi există Palatul Telefoanelor. Cele mai noi produse de patiserie și prăjituri preparate după rețete franțuzești se găseau la Casa Capșa. În acest local se găzduiau recepţii la care participau personalităţi politice şi artistice.

Bucureștencele anilor ’20 se inspirau din moda pariziană. Fetele purtau pălăriile mici cu șiraguri de perle lungi de 1 metru, rochii din materiale pastelate, iar bărbații aveau mereu pălării și bastoane.