Cum erau descriși bucureștenii acum 400 de ani de către un călător turc? Ce purtau oamenii la gât?
București a fost menţionat pentru prima dată ca oraş în anul 1459, fondator fiind Vlad al III-lea Ţepeş, nepotul lui Mircea cel Bătrân. În urmă cu patru sute de ani, în secolul al XVII-lea, capitala Țării Românești a fost vizitată de către istoricul turc Evliya Celebi.
Bărbatul este considerat a fi unul dintre cei mai cunoscuţi cronicari din istoria Imperiului Otoman. În urma vizitei sale pe teritoriul românilor, Evliya Celebi (1611-1682) i-a caracterizat pe bărbații Bucureștiului ca fiind „ghiauri ce poartă căciuli tătărăști”, Bucureștiul devenise capitala Țării Românești în anul 1659, sub domnia lui Gheorghe Ghica și era tot mai vizitat de către negustori din toate colțurile lumii.
„Îndeosebi când omul vede fetele necăsătorite umblând cu capul gol şi cu părul despletit fir cu fir şi cu papucii galbeni în picioare, la drept vorbind i se împrăştie mintea ca părul răvăşit. Dar majoritatea acestora sunt nişte sărmane cu moravuri uşoare. Toate nelegiuitele de aici umblă cu faţa descoperită şi poartă fuste de stofă şi de mătase aurită, în diferite culori”, nota Evliya Celebi în opera sa intitulată „Cartea Călătoriilor” („Seyahatname”).
Acesta adăugat: „Toţi ghiaurii de aici poartă dulame albastre, postav şi veşminte ca cei de la serah, iar pe cap îşi pun căciulă tătărască. Mari şi mici, toţi îşi atârnă de gât o cruce de aur, de argint sau de bronz, fiindcă aceşti ghiauri sunt din neamul lui Mesia, iar cartea lor este Evanghelia. Au datini eretice, iar în loc de bairam au unele zile nefaste, adică sărbătoarea de ouă roşii care este aceeaşi ca la ghiaurii greci”.
De ce a fost ales București capitala României?
În anul 1659, Bucureştiul devine în mod oficial capitala Ţării Româneşti. Bucureștiul era, la acea vreme, cel mai mare târg din țară și locul unde își dădeau întâlnire negustorii greci cu cei români. Totodată, aici exista și un mare târg de bovine. În plus, orașul avea și o poziție strategică, întrucât urbea era înconjurată de codrii, dar și de dealuri înalte.