România este o țară frumoasă, în care așezările rurale au rămas pietre de temelie care abundă de povești. Turiștii vin anual în țara noastră pentru a se reconecta cu natura. În același timp, românii pleacă în vacanțe în străinătate și văd micile orașe din Vest foarte bine organizate. Cum arată „la țară” în Occident și cum se trăiește „la țară” la ei?
„La țară” este un termen pe care cei mai mulți dintre noi îl folosim în momentul în care ne aducem aminte de copilărie. Zona rurală era locul în care cei mai mulți copii se duceau în vacanțe la bunici și se mai întorceau toamna, când reîncepea școala.
Era o metodă bună prin care copii se conectau cu natura, învățau lucrurile de bază, interacționau cu animalele, gustau legume și fructe care astăzi poartă numele de „bio”. Totodată, în acest fel părinții erau ajutați de bunici, care aveau grijă de cei mici cât timp copiii lor erau la serviciu.
„Veșnicia s-a născut la sat” (Lucian Blaga)
Timpul a trecut, copii s-au făcut adulți și au început să călătorească la rândul lor. În scurtele vacanțe din străinătate, românii au observat că micile localități nu arată întocmai ca în România. Satele nu sunt tocmai sate, iar arhitectura este bine făcută. Animalele pot fi văzute rar în ogradă, dar spiritul uman se regăsește pretutindeni.
Pentru a face o comparație corectă, ne vom raporta la două capitale europene, București și Roma. Vom lua localitatea Colibași, un sat încărcat de agricultură aflat la doar 25 kilometri distanță de o capitală europeană. Separat, în Italia ne vom raporta la localitatea Cerveteri, situată la 60 kilometri distanță de Roma, „Orașul etern”.
La o mică privire pe hartă, putem vedea cum localitatea italiană este un orășel bine dezvoltat, cu un centru civic în care există cafenele și mici afaceri locale. În același timp, așezarea este împrejmuită de culturi ale sătenilor. Există un muzeu local, supermarketuri internaționale, dar și drumuri dezvoltate. Stații pentru mijloacele de transport în comun, iar locuințele sunt formate atât din blocuri, cât și case cu specific peninsular.
La o privire asupra localității românești, aceasta se află la o distanță mai mică de capitală față de cea italienească. Cu toate acestea, harta ne arată un loc în care activitatea principală a oamenilor este agricultura. Drumurile sunt asfaltate în mare parte, însă există și porțiuni secundare care necesită reparații.
Arhitectura este una specifică a satului românesc, pe ici-colo fiind câte o casă nou ridicată. Restaurante nu există, iar singurele firme locale sunt în principal în domeniu agricol, construcții sau market local.
Astfel că, la peste 30 de ani de la dispariția comunismului și peste 100 de ani de la Unirea României, satul românesc s-a schimbat într-un procent redus. Satul continuă să fie sat, iar orașele mari se află la o distanță mare unul de celălalt.
Foto: shtiu.ro & Depositphotos.com
