Creierul funcționează ca un adevărat computer. Acesta prelucrează informațiile pe care le primește de la simțuri și organism, iar după aceea trimite înapoi mesaje către corp. Creierul este însă un organ mult mai complex, fiindcă oamenii gândesc și experimentează emoții cu ajutorul lui. Putem să spunem fără dubii că materia noastră cenușie este rădăcina inteligenței umane.
Creierul uman cântărește aproximativ 1,5 kilograme. Din exterior seamănă puțin cu o nucă mare, cu falduri și crăpături. Țesutul lui este format din aproximativ 100 de miliarde de celule nervoase (neuroni) și un trilion de celule de susținere. Da, ați citit bine. 100 de miliarde.
Creierul are diferite secțiuni, fiecare cu propriile sale funcții. Acesta este împărțit în două: emisfera dreaptă și emisfera stângă. Cele două zone sunt conectate printr-un mănunchi gros de fibre nervoase numit corpul calos. Fiecare emisferă este formată din șase zone (lobi) care au funcții diferite. Creierul controlează mișcarea și procesează informațiile senzoriale. Aici se produc acțiuni și sentimente conștiente și inconștiente. De asemenea, acesta este responsabil pentru vorbire, auz, inteligență și memorie.
Funcțiile celor două emisfere sunt diferite: în timp ce emisfera stângă este responsabilă pentru vorbire și gândirea abstractă la majoritatea oamenilor, emisfera dreaptă este de obicei responsabilă pentru gândirea spațială sau imagine. Partea dreaptă a creierului controlează partea stângă a corpului, iar partea stângă a creierului controlează partea dreaptă a corpului. Acest lucru face ca la deteriorarea emisferei stângi din cauza unui accident vascular cerebral, de exemplu, poate duce la paralizie pe partea dreaptă a corpului.
Cortexul cerebral stâng este responsabil de vorbire și limbaj. Cortexul cerebral drept furnizează informații spațiale, cum ar fi locul în care se află piciorul în acest moment. Talamusul oferă creierului informații senzoriale de la piele, ochi și urechi, precum și alte informații. Hipotalamusul reglează lucruri precum foamea, setea și somnul, iar împreună cu glanda pituitară, reglează și hormonii din organismul uman.
Trunchiul cerebral transmite informații între creier, cerebel și măduva spinării, însă controlează și mișcările ochilor și expresiile faciale. De asemenea, reglează funcții vitale precum respirația, tensiunea arterială și bătăile inimii. Cerebelul coordonează mișcările și este responsabil de echilibru fizic al corpului.
Creierul are nevoie de un flux constant de oxigen, glucoză și alți nutrienți. Din acest motiv, are un aport de sânge deosebit de bun. Fiecare parte a acestuia primește sânge prin trei artere:
– În față, artera cerebrală anterioară furnizează țesutul din spatele frunții și sub coroană (partea de sus a capului).
– Artera cerebrală medie este importantă pentru părțile laterale și zonele care se află mai departe în interiorul creierului. Artera cerebrală anterioară și mijlocie s-a desprins de artera carotidă internă, care era un important vas de sânge în gât.
– Artera cerebrală posterioară furnizează partea din spate a capului, partea inferioară a creierului și cerebelul. Este alimentat cu sânge din arterele vertebrale, care sunt, de asemenea, artere majore ale gâtului.
Înainte ca cele trei artere să ajungă în regiunea creierului, unde se împart în ramuri mai mici, ele sunt apropiate unele de altele sub creier. În această zonă, ele sunt conectate între ele prin vase de sânge mai mici, formând o structură asemănătoare unui sens giratoriu. Arterele sunt conectate între ele și în alte zone. Avantajul acestor conexiuni este că eventualele probleme de alimentare cu sânge printr-o arteră pot fi suplinite prin celelalte conexiuni.
Cele mai mici ramuri (capilare) ale arterelor din creier furnizează celulelor acestuia oxigen și substanțe nutritive din sânge, dar nu lasă alte substanțe să treacă la fel de ușor ca și capilare similare din restul corpului. Termenul medical pentru acest fenomen este „bariera hemato-encefalică”. Poate proteja creierul delicat de substanțele toxice din sânge, de exemplu.
După ce oxigenul a trecut în celule, sângele sărac în oxigen curge prin venele creierului (venele cerebrale). Acestea transportă sângele către vasele de sânge mai mari, cunoscute sub numele de sinusuri, potrivit ncbi.nlm.nih.gov.
Așadar, creierul este de departe cel mai complex organ al corpului uman, ale cărui mistere nu au fost descoperite în totalitate nici până în prezent.
Foto: nih.gov
