Considerat unul dintre cei mai mari scriitori, prozatori și pamfletari români, Tudor Arghezi s-a numărat printre personalitățile care au avut o contribuţie importantă la dezvoltarea patrimoniului cultural românesc.
Născut la 21 mai 1880, Arghezi, pe numele său adevărat Ion Nae Theodorescu, a debutat în presa literară în anul 1896, pe când avea doar 16 ani, sub îndrumarea lui Alexandru Macedonski, în revista „Liga Ortodoxă”. Aici semna sub numele de Ion Theo, pentru ca, ulterior, creaţiile din perioada 1897-1899 să le semneze cu pseudonimul devenit celebru Tudor Arghezi.
Scriitorul explica faptul că pseudonimul Arghezi provine din Argesis, vechiul nume al Argeșului, însă o altă ipoteză spune că numele ar putea veni de la numele bonei poetului, Ergézi Rozália, care, de fapt, ar fi mama biologică a acestuia.
Înainte să se aşeze la casa sa de la Mărţişor, împreună cu soţia Paraschiva şi cei doi copii, Mitzura şi Baruţu, Arghezi a fost, pe rând, un tânăr care nu și-a terminat studiile liceale, apoi călugărul Iosif de la Mănăstirea Cernica din perioada 1900-1904, diacon și chiar bijutier și ceasornicar la Freiburg (Germania) și Geneva (Elveția).
După cum scrie Rador.ro, Arghezi și-a încercat norocul și la Londra, iar mai târziu, în 1909, a muncit și în Italia pentru a-şi câştiga existenţa.
În anul 1916 România intră în primul război mondial, dar Arghezi și alţi 11 ziarişti şi scriitori se declară în favoarea neutralităţii țării noastre. Din această cauză, trei ani mai târziu, toți aceștia sunt închiși la Penitenciarul Văcărești sub acuzația de trădare și colaboraționism. După un an de detenție, însă, Arghezi și ceilalți ziariști sunt eliberați prin decret regal.
Arghezi avea să mai trăiască o astfel de experiență traumatizantă în 1943. Sub genericul „Bilete de papagal” (ziarul „Informația zilei”) el publică mai multe pamflete foarte acide în urma cărora este anchetat de poliție. La 30 septembrie, însă, poetul publică pamfletul intitulat „Baroane” în care îl atacă pe ambasadorul german de atunci la București, Manfred von Killinger.
Ziarul este imediat confiscat, iar Arghezi aruncat din nou în închisoare, mai întâi la București, iar apoi în lagărul de la Tg. Jiu. A fost eliberat un an mai târziu, odată cu instaurarea regimului comunist.
De altfel, în anii ce au urmat, Arghezi este reabilitat la iniţiativa lui Gheorghe Gheorghiu-Dej și este distins cu numeroase titluri şi premii, fiind ales şi în rândurile membrilor Academiei Române. Prețul plătit de Arghezi? A scris articole favorabile lui Dej şi a manifestat înclinaţii socialiste.
În anul 1926, Tudor Arghezi cumpără un teren cu o suprafață de 17.250 mp situat chiar în vecinătatea închisorii de la Văcărești. Aici își construiește celebra casă „Mărţişor”, pe dealul Mărţişorului, și începe să cultive pomi fructiferi şi viţă de vie.
Lucrările de construire a casei, a anexelor gospodăreşti, precum și amenajarea tipografiei unde Arghezi visa să-şi publice singur toate scrierile, s-au întins pe nu mai puțin de 15 ani.
De altfel, Mărțișor este locul unde s-a retras din viața publică și unde a supraviețuit din vânzarea de cireșe, după cum chiar el spunea.
În anul 1927, îi apare primul volum de poezii, intitulat „Cuvinte potrivite”. Doi ani mai târziu debutează în proză cu volumul „Icoane de lemn”, iar în 1931 îi sunt publicate volumul de versuri „Flori de mucigai” și volumul de proză pentru copii „Cartea cu jucării”. Acestea au fost urmate de volumele „Cântec de adormit Mitzura”, „Buruieni”, „Mărţişoare”, „Prisaca” și „Zdreanţă”.
Tot în 1931, la doar un an de la încoronarea lui Carol al II-lea, avea să se consume un episod dramatic din viața lui Tudor Arghezi. Confruntat cu o criză financiară fără precedent, Arghezi îi cere ajutorul generalului Nicolae Condiescu, preşedintele Consiliului de Administraţie al Radiodifuziunii Române, pe care-l roagă nici mai mult, nici mai puțin să intervină pe lângă guvern sau pe lângă Rege pentru a primi ajutor bănesc.
Fără să stea pe gânduri, Carol al II-lea hotărăște ca din fondurile Casei Regale să-i fie oferită lui Tudor Arghezi toată suma de bani de care acesta avea nevoie ca să-și achite datoriile şi să-și termine casa de la Mărţişor.
Tudor Arghezi s-a stins din viață la 14 iulie 1967, fiind înmormântat, în cadrul unor funeralii naţionale, alături de soţia sa Paraschiva, în grădina casei „Mărţişor”. Începând cu anul 1974, aceasta a devenit Casă Memorială, așa cum a menționat poetul în testamentul său.
Foto: Wikipedia
