Regina Maria a României a fost una dintre cele mai influente femei din Europa, atât la începutul anilor 1900, cât și în perioada interbelică. Deși iubea România cu patos și transmitea siguranță și încredere, viața sentimentală a acesteia a fost extrem de complicată. Soția Regelui Ferdinand a avut mai multe relații extraconjugale, una dintre cele mai tumultoase fiind cu Prințul Barbu Știrbey.
În acte, cuplul Regal avea șase copii (Carol al II-lea, Principesa Elisabeta a II-a, Principesa Maria, Principele Nicolae, Principesa Ileana și Principele Mircea). Totuși, Principele Mircea, ultimul copil al Reginei Maria, ar fi fost, se pare, copilul lui Barby Știrbey, și nu al Regelui Ferdinand.
În epocă au existat numeroase zvonuri despre o presupusă relație dintre Maria și prințul Știrbey, care ar fi început în anul 1907, și că ultimii copii ai cuplului princiar, Ileana (născută în 1909) și Mircea (născut în 1913), s-ar fi născut din această relație.
În cazul mezinului, acest zvon pare să fie confirmat de faptul că băiatul avea ochi căprui (exact ca ai Prințului Barby Știrbey) în condițiile în care atât Maria, cât și Ferdinand aveau ochi albaștri. Mai mult, jurnalul Reginei din perioada bolii și morții prințului Mircea arată că Prințul Barbu Știrbey a fost mai prezent la patul băiatului decât Regele.
Prințul Mircea s-a născut la 13 ianuarie 1913 (pe stil vechi: 22 decembrie 1912) la București ca cel de-al 6-lea copil al Principelui de Coroană Ferdinand și al soției sale, Principesa de Coroană Maria. Nașii săi au fost: unchiul său Carol I, mătușa sa regina Elisabeta, Maria Fiodorovna a Rusiei (mătușa mamei sale) și împăratul german Wilhelm al II-lea. „Întotdeauna mi-am dorit un copil cu ochii căprui…”, nota Regina Maria în jurnalul său când cel mic a văzut lumina zilei. Din păcate, micuțul a decedat la vârsta de 3 ani și jumătate, bolnav de febră tifoidă.
Pe data de 25 septembrie Regina Maria scria în jurnal: „De câteva zile Mircea al meu e bolnav, are ceva in gât, febră foarte mare care nu cedează. Îmi fac griji”. Pe data de 2 noiembrie 1916, după o suferință de câteva săptămâni, Principele Mircea a murit la Buftea.
Trupul lui Mircea a fost depus în coşciugul minuscul şi urcat într-un vagon pe jumătate deschis şi transportat la biserica Cotroceni. Pe crucea micuțului mama sa a cerut să fie scris: „MIRCEA mort în 20 octombrie 1916, în timp de război, când soldații României își sacrificau viețile pentru un vis care dăinuia de secole. Timp de doi ani a rămas singur păzitor al casei părinților săi, deasupra căreia drapelul țării a încetat să mai fluture. Jeliţi-l, căci el a împărţit cu noi zilele de suferinţă, dar pe cele de bucurie nu a mai apucat să le vadă”.
