Pentru a începe cu dreptul dresarea unui cățeluș, el va trebui să știe care sunt așteptările stăpânului de la el. Acest lucru îl va face să se simtă sigur în capacitatea sa de a îndeplini obiectivele stabilite pentru el în viitor.
Fundamentul instruirii ar trebui să se bazeze pe întărirea pozitivă. Întărirea pozitivă este procesul de a oferi unui câine (sau unei persoane!) o recompensă pentru a încuraja comportamentul dorit, cum ar fi obținerea unui salariu satisfăcător pentru a merge la serviciu.
Ideea nu este de a mitui comportamentul, ci de a-l antrena folosind ceva pe care câinele îl apreciază. De evitat folosirea pedepselor, cum ar fi corecțiile cu lesa sau țipete. Pedeapsa poate face ca un câine să devină confuz și nesigur în legătură cu ceea ce i se cere.
Este important de amintit că ei nu au de unde să știe să facă ceva fără a fi învățați. La fel cum un copil de 2 ani nu știe cum să își lege pantofii. Răbdarea este cheia pentru a ajuta cățelușul să învețe cum să se comporte.
Recompensa poate fi orice îi place câinelui. Majoritatea oamenilor folosesc bucăți mici dintr-o mâncare prețioasă pentru antrenament, ceva special, cum ar fi ficatul uscat sau chiar doar bobițele lor speciale.
Laudele generoase sau șansa de a se juca cu o jucărie preferată pot fi folosite ca recompensă. Câinii trebuie învățați să le placă laudele. Dacă lauzi câinele spunând „băiat/fată bun!” cu o voce fericită, va învăța că lauda este un lucru bun și poate fi o răsplată. Unii câini se bucură și de mângâiere. Mâncarea este adesea cel mai convenabil mod de a întări comportamentul.
Puii pot începe un antrenament foarte simplu începând de îndată ce vin acasă, de obicei în jur de 8 săptămâni. Recomandarea speciliștilor este ca sesiunile de antrenament să fie scurte scurte, de la 5 până la 10 minute și finalul antrenamentului să fie întotdeauna cu o notă pozitivă.
Dacă puiul de cățel are probleme cu învățarea unui nou comportament, sesiunea trebuie să se încheie examinând ceva ce știe deja și oferindu-i o mulțime de laude și o mare recompensă pentru succesul său. Dacă se plictisește sau se frustrează, în cele din urmă va fi contraproductiv învățării.
Atrenamentul chematului se face într-o zonă liniștită și în interior. Stăpânul stă cu câinele și îi spune numele sau cuvântul „vino”. De fiecare dată când va spune „vino/nume”, acesta trebuie să îi ofere o mică atenție. Nu trebuie să facă nimic altceva! Doar repetă cuvântul și oferă o atenție.
Apoi, aruncă o ceva delicios pe podea lângă el. De îndată ce cățelușul termină deliciul pe pământ, îi spune din nou numele. Când ridică privirea, îi mai oferă o recompensă.
Acest lucru se repetă de câteva ori până când se va putea arunca deliciul un pic mai departe și el se poate întoarce pentru a vă înfrunta când îi spuneți numele. Totuși, de evitat repetarea numelui cățelușului, spunându-l prea des atunci când nu răspunde, îi este mai ușor să îl ignore.
Odată ce cățelușul se poate întoarce cu fața spre stăpân, acesta se poate mișca pentru a face jocul mai distractiv! Dacă o delicatesă este aruncată la sol și stăpânul face câțiva pași rapizi în timp ce îl cheamă, el ar trebui să fugă după stăpân, pentru că urmărirea este distractivă!
Când reușește să-și prindă stăpânul, acesta trebuie să îl laude sau să-i dea chestii delicioase sau chiar o jucărie. Acest tip de antrenament este de preferat să se continue pe distanțe mai mari și în alte locații. Când antrenamentul este în exterior (întotdeauna într-o zonă închisă și sigură), poate fi utilă, totuși o lesă lungă la început.
Un aspect foarte important este ca atunci când puiul de câine vine spre stăpân, acesta nu trebuie să întindă mâna sau să-l prindă. Acest lucru poate fi confuz sau înfricoșător pentru unii câini. Dacă patrupedul este timid, „antrenorul” îngenunchează și îl înfruntă din lateral, oferindu-i delicii în timp ce ajunge la nivelul capului/gâtului.
Atenție! Nu chemați niciodată câinele pentru a-l pedepsi! Acest lucru îl va învăța doar că stăpânul sau antrenorul este imprevizibil și este o idee bună să-l evite.
Antrenamentul cățelușului poate fi un pic mai relaxat, scopul fiind acela de a merge în lesă fără să tragă. Unii dresori preferă să spună „să mergem” sau „înainte” atunci când antrenează acest mod ușor de mers împreună.
Orice indiciu alege dresorul, el trebuie să fie consecvent și să folosească întotdeauna același cuvânt, indiferent de partea pe care alege să meargă. Important este să se mențină aceeași pe timpul antrenamentului, astfel încât să nu se încurce și meargă în zig-zag în fața acestuia.
Primul pas important este ca puiul de cățel să se simtă confortabil purtând o lesă. Unii se pot simți ciudat la început și pot mușca lesa. De preferat este oferirea unei mici recompense de fiecare dată când se pune lesa. Pe măsură ce stă lângă dresor, se fac mici pași încurajându-l să meargă dând un alt tratament pe măsură ce se înaintează.
În cele din urmă, câinele va merge fericit lângă stăpân ori de câte ori va fi în lesă. Câinele are nevoie de timp pentru a adulmeca diferite mirosuri în plimbările sale. După ce și-au satisfăcut nevoile, sunt suficiente o comandă simplă „Să mergem!” cu o voce fericită și o mică recompensă pentru că a revenit în poziție și merge cu stăpânul.
Există două metode diferite pentru a arăta cățelușului ce înseamnă „șezi”.
Prima metodă se numește captare. Se stă în fața cățelușului, ținând o parte din mâncarea sau deliciile pentru câini. Se așteaptă să stea, se spune „da” și se oferă o gustare.
Următoarea opțiune se numește ademenire. Dresorul stă la nivelul cățelului, ținând o delicatesă ca momeală. Acesta pune deliciul pe nasul câinelui, apoi ridică încet mâncarea deasupra capului său.
Probabil că va sta în timp ce își ridică capul pentru a ciuguli deliciul. În continuare, anrrenorul îi va permite să mănânce deliciul atunci când fundul său va atinge solul. Acest lucru se repetă o dată sau de două ori cu momeala alimentară, apoi fără mâncare, doar mâna goală, însă recompensa se va da ori de câte ori el va sta în fund. Odată ce înțelege semnalul mâinii să stea, se poate spune „șezi” chiar înainte de a da semnalul mâinii.
Un cățeluș care știe comanda „stai” va rămâne pe loc până când îi vei da o altă comandă, numit „cuvânt de eliberare”. A rămâne pe loc este un comportament de durată. Scopul este de a înveța câinele să stea până când este dat indicativul de eliberare.
În primul rând, trebuie învațat cuvântul de eliberare. Poate fi „hai” sau „liber”. De prefereat este ca antrenamentul să se facă într-un loc liniștit, dresorul aruncă o recompensă pe podea și spune cuvântul de eliberare în timp ce pășește înainte pentru a primi deliciul. Se repetă acest lucru de câteva ori până când se va putea spune mai întâi cuvântul și apoi se va arunca deliciul, însă doar DUPĂ ce va începe să se miște. Acest lucru îl învață pe câine că semnul de eliberare înseamnă că stăpânul se mișcă.
Cheia în ambele antrenamente „șezi” și „stai” este răbdarea. Obiectivele de antrenament sunt atinse în trepte, deci este posibil să fie nevoie încetarea pentru moment a antrenamentului și concentrarea asupra unui singur lucru. Pentru succesul antrenamentului, atunci sesiunile trebuie să fie scurte și clare.
Comanda „culcat” poate fi învățată ca cea de mai sus. Întărirea comportamentul se face cu mici recompense și repetiții. Și în acest caz, trebuie să existe un indiciu de eliberare.
De reținut este faptul că sesiunile de antrenament trebuie să fie scurte și distractive. Fiecare sesiune se va încheia cu o notă pozitivă.
Foto: Pexels.com
