Relația de iubire dintre Veronica Micle și Mihai Eminescu este una dintre cele mai comentate și analizate din România ultimelor 150 de ani. Totuși, legătura celor doi poeți s-a sfârșit tragic. După moartea „poetului nepereche”, Veronica Micle s-a sinucis. Cum? „Cu o lăcomie hotărâtă”, a explicat primul medic care a văzut cadavrul poetei.
Povestea de iubire dintre Mihai Eminescu și Veronica Micle a început în anul 1872, pe meleaguri Occidentale, la Viena. Veronica Micle era măritată încă din anul 1864 cu un profesor universitar din Iași. Relația dintre cei doi a fost scurtă, însă s-a reaprins în 1879, atunci când soțul Veronicăi Micle, Ștefan Micle, a murit.
Legătura celor doi poeți nu a fost numai lapte și miere, ba dimpotrivă. Se spune că Veronica Micle îi reproșa marelui poet că nu vine la ea în vizită la Iaşi, după ce acesta alege să se mute la București.
În 1881, sătulă de distanță Veronica se mută la Bucureşti şi îi recâştigă iubirea lui Mihai Eminescu. Tot în această perioadă are și o aventură cu Ion Luca Caragiale pe care avea să o regrete toată viața.
În 1883, Eminescu s-a îmbolnăvit. Ultimii ani din viață au fost un chin pentru autorul „Luceafărului” care suferea de bipolaritate. Ba mai mult, ultimul an și l-a petrecut într-un sanatori de boli psihice din București, Sanatoriul de Boli Mentale al Doctorului Şuţu, de pe strada Plantelor, iar pe 15 iunie 1889, la ora 04:00 dimineaţa se stingea din viață. Cauza oficială a morţii a fost stopul cardio-respirator.
Vestea a întristat-o teribil pe Veronica Micle. La aflarea veştii că marea sa iubire a murit în sanatoriul doctorului Şuţu, Veronica Micle scrie în doar 20 de minute poezia „Raze de lună”.
Tristă din cale afară, Veronica Micle alege să se retragă la Mănăstirea Văratec. În anul 1866, Veronica donase casa din Târgu Neamț, moștenită de la mama ei, Mănăstirii Văratec. Pe 3 august 1889, poeta se sinucide cu arsenic, în casa cu etaj a maicii Fevronia Sârbu. Avea numai 39 de ani. Se spune că Veronica a agonizat 20 de ore până să-și dea duhul.
„Sticluţa cu arsenic, fusese golită repede, după miezul nopţii de 2 spre 3 august, cu ‘lăcomie hotărâtă'”, avea să scrie în raportul medical doctorul Taussig chemat la fața locului care a constatat decesul.
Veronica Micle este înhumată religios lângă bisericuţa Sf. Ioan de la Văratec, în ciuda faptului că în religia ortodoxă persoanele care se sinucid nu au parte de slujbă. Cel mai probabil a contat faptul că poeta a fost extrem de apropiată de Mănăstirea Văratec.
Raze de lună, de Veronica Micle
„Ce n-ar da un mort în groapă pentr-un răsărit de lună!”
Ai zis tu, și eu atuncea, când pe-a dorului aripe
Duși de-al iubirei farmec, – privind cerul împreună –
Noi visam eternitate în durata unei clipe.„Ce n-ar da un mort din groapă pentru-o jerbie de rază”
Ce din lună se coboară și pământul îl atinge;
Să mai simtă încă-o dată fruntea că i-o luminează
Și că-n pieptul său viața cu căldură să răsfrânge!Sigur, noi credeam că dânsul ar schimba cu bucurie
A sa liniște eternă, pacea lui nestrămutată
Pentr-o rază de la lună, pentr-o dulce nebunie,
Pentr-o clipă de iubire din viața de-altă-dată.Însă clipa de iubire zboară, zboară făr-de urmă
Și în locul ei amarul și pustiul ne rămâne;
Ah! și ca să porți povara unui chin ce nu se curmă
Tu cu moartea ta în suflet te târăști de azi pe mâne;……………………………………………..
Dac-ar da un mort din groapă pentr-un răsărit de lună
A sa liniște eternă, eu aș da de voie bună
Toate razele de lună, toate razele din soare
Să te pot uita pe tine, să simt sufletul că-mi moare.
