Lumina Sfântă este considerată o minune care are loc în fiecare an în Sâmbăta Mare, ziua dinaintea Paștelui Ortodox. Credincioșii din întreaga lume sărbătoresc în fiecare an Paștele, care înseamnă învierea Mântuitorului Iisus Hristos. Mii de pelerini se adună la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim pentru a lua parte la ceremonia coborârii Focului Sfânt.
Credincioșii vin în Sâmbăta Mare, între orele 12:30 – 14:30, pentru a lua Lumină și a o duce la creștinii ortodocși. Flacăra este transportată de la Ierusalim, cu avionul, în întreaga lume ortodoxă, inclusiv în România.
Lumina Sfântă este considerată cea mai veche minune a lumii creștine. Aceasta a fost documentată consecvent în anul 1106. Ceremonia coborârii Focului Sfânt în mormântul lui Iisus Hristos este transmisă în direct în Grecia, Rusia , Ucraina, România, Belarus, Bulgaria, Georgia, Cipru, Liban și alte țări cu comunități majoritare creștin-ortodoxe.
În sâmbăta de dinaintea Paștelui, la prânz, Patriarhul Ierusalimului împreună cu Patriarhul armean și cu episcopul copților, însoțiți de un sobor de preoți și diaconi, merg la Mormântul Sfânt și se roagă. Patriarhul Ortodox al Ierusalimului sau alt arhiepiscop ortodox citește rugăciunea Pogorârii Sfintei Lumini, după care își dă jos robele și intră singur în mormânt. Prelații armeni și copți rămân în anticameră, unde se crede că a stat îngerul când s-a arătat Mariei Magdalena după învierea lui Iisus Hristos. Imediat, după încheierea procesiunii se coboară din cer Focul Sfânt.
Pelerinii susțin că în primele câteva minute focul nu arde și, astfel, aceștia își trec mâna și fața prin el pentru a primi binecuvântare. Cu toate acestea există și sceptici care consideră că credincioșii pot ține mâna în Focul Sfânt tot atâta timp ca în oricare alt foc și că totul este o înșelătorie.
Încă de pe vremea când musulmanii conduceau Ierusalimul oamenii s-au îndoit de acest miracol, însă el a fost permis pentru că pelerinii ce călătoreau special pentru a fi martori la moment aduceau venituri consistente. Istoricul Edward Gibbon spunea în opera sa, Istoria declinului şi prăbuşirii Imperiului Roman:
„Musulmanii zâmbeau cu condescenţă la menţiunea flacării miraculoase ce se aprindea în ajunul Paştelui. Această fraudă pioasă, concepută în secolul al IX-lea, era apreciată de cruciaţii latini şi este repetată anual de către preoţimea sectelor greceşti, armene şi copte, impunând-o asupra spectatorilor creduli pentru beneficiul propriu şi pentru cel al tiranilor ce îi conduc. Cu timpul, toleranţa asupra acestui fenomen a fost sporită şi de interes, veniturile prinţului şi ale emirului crescând în fiecare an datorită miilor de străini ce veneau să observe fenomenul”.
Totul a fost dat în vileag în anul 2001, de un făclier armean care a luat de multe ori parte la ceremonie. Acesta a mărturisit pentru publicația The Telegraph:
„Nu este niciun miracol. Preoţii greci aduc o lampă – ce a fost folosită în acest scop de 1500 de ani – pentru a aprinde Lumina Sfântă. Pentru pelerinii credincioşi, ce vin din ţări îndepărtate, este un foc din rai, un adevărat miracol. Dar nu şi pentru noi”.
Patriarhul care intră în Mormântul Sfânt ca să ia Lumină este controlat la intrare de către autoritățile din Ierusalim pentru a nu avea ascuns surse de a crea foc. Se pare, însă, că secretul stă în lumânările pe care acesta le ia cu el. Acestea sunt impregnate cu fosfor. În contact cu aerul umed, fosorul tinde să ia foc spontan.
Așadar dacă Lumina Sfântă este sau nu un miracol ține mai degrabă de credința fiecăruia dintre noi.
