Practica scrisului este adesea o sarcină mai dificilă decât pare la prima vedere pentru mulți oameni. Pentru a compune un text de calitate, fie că este vorba despre un eseu sau de o compunere este nevoie de talent și de multă experiență. Totuși, cum se scrie o compunere „ca la carte”?
Mulți dintre cei care se apucă de scris se simt cumva pierduți atunci când trebuie să scrie un text. Ei se gândesc pentru o clipă la ce au de făcut, apoi încep să scrie, și să scrie până când consideră că textul dorit este gata. Aceasta este, însă, o abordare greșită…
În realitate, primul lucru care trebuie luat în considerare este că o compoziție nu este un text pur și simplu, ci un text care trebuie să aibă o structură clară, o organizare coerentă și o scriere corectă.
Folosirea unui limbaj corect este extrem de importantă, însă nu suficientă. Limbajul vorbit și limbajul scris sunt diferite, deși ambele sunt abilități în cadrul comunicării interumane, care ajută la exprimarea diferitelor tipuri de mesaje. Acestea folosesc, într-o oarecare măsură, un vocabular diferit, o gramatică diferită și, mai ales, un mod diferit de a exprima anumite lucruri.
Organizarea despre care am amintit anterior este necesară pentru a compune textul întocmai cum compozitorii procedează atunci când compun o piesă muzicală de calitate. Atunci când scriem trebuie să ne organizăm ideile în paragrafe și să ne asigurăm că fiecare dintre frazele care formează aceste paragrafe curg coerent până la sfârșitul textului.
Gândurile trebuie să fie așternute pe hârtie cât mai frumos, mai clar și cât mai simplu pe o linie dreaptă imaginară care să conducă de la o idee la alta până la sfârșit. Și asta nu este ceva care se realizează de obicei doar stând și scriind, ci este necesar un plan bine stabilit.
Mulți cred că planificarea este o pierdere de timp, mai ales atunci când te afli într-un examen unde timpul este limitat, tensiunea este mare, iar exprimarea în scris a gândurilor poate fi afectată. Totuși, planificarea nu numai că va ușura sarcina celui care scrie, dar va face compoziția mult mai bună.
Înainte de a scrie este important de știut despre ce subiect veți scrie. Imediat după, urmează planificare și organizare compoziției pentru a garanta o scriere corectă și îngrijită, urmând pașii de mai jos:
1. Fraza de deschidere = subiect + abordare – INTRODUCEREA
Este prima propoziție din compunere. Este foarte importantă deoarece tot ceea ce veți spune în compunere trebuie să fie legat de ideea exprimată în această frază. Nimic nu poate modifica sau contrazice ceea ce este scris în această frază de deschidere și nici nu se poate spune altceva decât ceea ce ați spus în această frază.
Fraza de deschidere este ca o sticlă de parfum: subiectul este materialul (sticla), abordarea este forma sticluței, iar toată compoziția dumneavoastră va fi parfumul din sticlă. Dacă puțin parfum va curge din sticlă, acele picături se vor evapora (și va strica compunerea).
Gândiți-vă la un cuvânt sau la mai multe cuvinte care vor identifica subiectul și abordarea. Subiectul este tocmai despre ceea ce veți scrie în compunere.
2. Idei legate de fraza de deschidere – CUPRINSUL
Gândiți-vă la mai multe idei care derivă sau sunt legate de fraza de început (atât subiectul, cât și abordarea). Amintiți-vă că aceste idei trebuie să explice, să extindă, să susțină sau să dovedească fraza de deschidere și nici una dintre aceste idei nu o poate modifica sau contrazice. Toate aceste idei trebuie să exprime ceea ce ați spus în fraza de deschidere, așa că nu vorbiți despre lucruri care nu sunt direct legate de aceasta. De exemplu, nu vorbiți despre o idee care este legată de un alt punct din compunere, dar nu este direct legat de fraza de deschidere (dezordonarea textului).
3. Detalii despre idei
Fiecare idee se află la originea unui nou paragraf (sau secțiune, capitol, dacă este vorba despre o scriere lungă). Pentru fiecare idee, gândiți-vă la câteva detalii pentru a explica ideea respectivă.
4. Fraza de încheiere – ÎNCHEIEREA
Fraza de încheiere este la rândul ei foarte importantă deoarece trebuie să finalizeze compoziția astfel încât să nu mai poți spune nimic altceva după aceasta. Dacă fraza de deschidere este sticlei de parfum și ideile (detaliile) sunt parfumul, atunci fraza de încheiere reprezintă capacul sticluței. Dacă nu există capac, parfumul se va evapora și va fi irosit. O compunere deschisă este o lucrare neterminată și incompletă.
Există mai multe moduri de a încheia o compunere, dar cele mai folosite sunt următoarele:
– O reformulare a frazei de început (spuneți aceeași idee, dar folosind cuvinte diferite);
– Un rezumat al ideilor (punctelor).
Așadar, dacă aceste sfaturi ușurează scrierea, iar rezultatele sunt mult mai bune decât atunci când pur și simplu stăteați și scriați.
Planificarea compunerii este cel mai bun mod de a obține un text de calitate. Este foarte dificil să scrieți o compunere sau un eseu fără a planifica mai întâi, iar planificarea va economisi și timp! Ca regulă generală, utilizați aproximativ 15% din timp pentru a planifica, 75% pentru a scrie compoziția și 10% pentru a revizui și a face corecturile ce se impun.
Este posibil să fiți nevoiți să măriți sau să reduceți aceste procente așa că exersați și vedeți de cât timp aveți nevoie pentru aceasta. Dacă aveți 30 de minute pentru a scrie o compoziție la un examen, atunci v-ar trebui 5 minute pentru planificare, însă este posibil să aveți nevoie de ceva mai mult sau mai puțin timp pentru asta.
De asemenea, cinci minute pentru corectarea textului după ce l-ați finalizat sunt foarte importante pentru forma finală a compunerii. Dacă considerați că prin renunțarea la planificare veți economisi timp, ei bine aflați că o compunere planificată și scrisă în doar 20 de minute va fi mult mai bună decât o compoziție neplanificată și scrisă în 40 de minute.
