Cum și când a scris Adrian Păunescu faimoasa poezie „Rugă pentru părinți”?

Una dintre capodoperele poeziei românești este, cu siguranță, „Rugă pentru părinți”, poezia semnată de Adrian Păunescu. De fapt, Adrian Păunescu (1943-2010) a fost unul dintre cei mai talentați poți români. Acesta a fost unul dintre cei mai cunoscuți poeți români ai ultimilor ani. Păunescu a debutat în anul 1960 și a fost cunoscut în perioada comunistă ca fiind organizatorul evenimentului Cenaclul Flacăra. Totuși, care este povestea scrierii celebrei poezii?

Poezia „Rugă pentru părinți” a fost scrisă într-o noapte friguroasă de februarie anului 1982. Se spune că Păunescu avea de ceva vreme în cap să scrie o odă dedicată părinților, însă, pe lângă versuri, avea nevoie de o linie melodică unică.

În februarie 1982, acesta se afla la Sinaia, în Casa de Creaţie a Uniunii Scriitorilor, alături de Ștefan Hrușcă, un tânăr învățător din zona Maramureșului cu o voce formidabilă.

Adrian Păunescu a rămas până noaptea târziu și, în momentul în care avea deja primele versuri, l-a trezit din somn pe Ștefan Hrușcă. Cei doi au compus împreună versurile şi linia melodică, apoi s-au culcat spre dimineaţă.

A doua zi, marele poet a vrut să le arate colaboratorilor săi noua sa creaţie, dar Hruşcă uitase melodia. Astfel, maramureșeanul a improvizat și a pus o altă linie melodică pe textul scris cu câteva ore înainte. Simțind că melodia diferă, Păunescu l-a oprit însă pe Hrușcă şi a scos un casetofon pe care înregistrase cu grijă melodia aşa cum o ştim cu toţii astăzi.

„Rugă pentru părinți” nu a fost singurul poem al lui Păunescu, dedicat părinților. Poezia „Repetabila povară” este și ea o odă dedicată părinților noștri, un text din care cititorii trebuie să învețe că părinții trebuie iubiți și respectați fără nicio pretenție.

Rugă pentru părinți, de Adrian Păunescu

Enigmatici si cuminţi
Terminîndu-şi rostul lor
Lîngă noi se sting şi mor
Dragii noştri, dragi părinţi.
Cheamă-i Doamne, înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost
Şi fă-i tineri cum au fost
Fă-i mai tineri decît noi.

Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Sa-i mai poţi întîrzia
Să o ia de la-nceput.
Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori
Doamne, fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.

Ia priviţi-i cum se duc
Ia priviţi-i cum se sting
Lumînări în cuib de cuc
https://Versuri.ro/w/vwh1
Parcă tac şi parcă ning.
Plini de boli şi suferinţi
Ne întoarcem în pămînt
Cît mai sîntem, cît mai sînt,
Mîngîiaţi-i pe părinţi.

E pămîntul tot mai greu
Despărţirea-i tot mai grea
Sărut mîna, tatăl meu!
Sărut mîna, mama mea!
Dar de ce priviţi aşa
Fata mea şi fiul meu
Eu sînt cel ce va urma
Dragii mei mă duc şi eu.

Sărut mîna, tatăl meu!
Sărut mîna, mama mea!
Rămas bun, băiatul meu!
Rămas bun, fetita mea!
Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetiţa mea!