Cum trăiau și cum dormeau țăranii români după anul 1800? Cu ce acopereau ferestrele?

Timp de sute de ani, românii s-au aflat sub dominație otomană. Țăranii români erau săraci și își duceau zilele cu greu. În jurul anului 1800, membrii familiilor de țărani din spațiul carpato-danubiano-pontic trăiau la grămadă, în bordeie cu o singură cameră. Stau mărturie scrierile medicilor din cartea “România Medicilor. Medici, ţărani şi igienă rurală în România de la 1860 la 1910”.

Cel mai vechi tip de locuință de pe teritoriul României a fost casa monocelulară. Medicul Constantin Caracaş descrie felul în care arătau casele în anul 1830. „Locuinţele se compun dintr-o cameră mică, umilă, cu o tindă, cu pământ amestecat cu baligă de vacă şi acoperite cu trestie sau coceni de porumb. Mulţi locuiesc în bordeie sau case săpate în pământ, iar îngrădiri de siguranţă, sau ceva arbori spre folosul sănătăţii, împodobire sau repaos, foarte rar se văd; în locul acestora se văd pe lângă case, grămezi de baligi de vite şi de alte mormane de murdării”.

Apoi, Constantin Caracaș vorbea și despre locul în care stăteau animalele: „Şi dacă locuinţele lor sunt aşa, apoi cele ale vitelor sunt şi mai şi; cele mai multe sunt expuse totdeauna vânturilor şi ploilor, stau neîngrijite prin curţile mocirloase, adeseori lipsite iarna şi de nutreţul cuvenit”.

Care este cel mai mare sat din România? E mai mare chiar decât Bucureștiul!

În anul 1896, medicul Constantin Popescu nota: „Din gura bordeiului cobori o scară făcută în pământ, deschizi o uşă şi dai în o odăiţă săpată până la 1,5 metri de la suprafaţa pământului. (…) În această singură odaie, trăiesc şi dorm, grămădiţi în paturi, bărbatul, soţia, flăcăii, fetele mari, copiii mai mărunţi, o gâscă sau o găina cu pui, mielul, viţeaua sau purceii, fătaţi de curând. Ventilaţiunea fiind foarte redusă şi camera foarte rău luminată, aerul e veşnic stricat şi copiii mai cu seamă, palizi. Sunt unele mai rele, altele mai bună, dar bordeiul, aşa cum l-am descris, e cel comun”.

Descrierea lui Constantin Popescu conține însă și o exagerare, fix așa cum medicul avea să afirme în cele ce urmează: „Nu este vorba despre o reală şi constantă coabitare om-animal, sub acelaşi acoperiş, ci doar de una temporară şi în condiţii speciale. Cel mai adesea, în zilele reci ale sfârşitului de iarnă, ţăranul adăposteşte în locuinţă mielul nou-născut sau cloşca cu puii săi”.

De ce țara noastră se cheamă România? Cine a folosit numele pentru prima dată?

Statisticile vremii arătau în anul 1912 că în 76,5% dintre locuinţele rurale, familiile locuiesc într-o singură cameră. „Ferestrele sunt de mici dimensiuni, fixe şi acoperite cu vezica urinară a porcului sau cu o bucată de hârtie unsă cu ulei. Sistemul de încălzire e format dintr-o vatră deschisă, pe care se şi găteşte, cu un coş piramidal care preia fumul şi îl conduce, cel mai adesea, în pod. Locuinţele ţărăneşti sunt de obicei umede din cauza modului defectuos de realizare a fundaţiei”, nota și Constantin Istrati, citat de adevarul.ro.

Foto: historice.ro