Pe lângă faptul că sunt cele mai iubite animale de companie, se spune că pisicile au salvat civilizația de foamete și de boli. Aceleași creaturi grațioase care acum dorm pe pernele noastre erau adevărate eroine în Egiptul antic.
Generații întregi de egipteni le-au venerat. Una dintre cele mai vechi zeități ale Egiptului antic a fost zeița Mafdet, care era foarte venerată de oamenii care căutau protecție împotriva animalelor veninoase precum șerpii și scorpionii.
Cea mai mare diferență între vederea umană și vederea pisicii este în retină, un strat de țesut din partea din spate a ochiului care conține celule numite fotoreceptori. Fotoreceptorii convertesc razele de lumină în semnale electrice, care sunt procesate de celulele nervoase, trimise la creier și traduse în imaginile pe care le vedem.
Cele două tipuri de celule fotoreceptoare sunt cunoscute sub numele de bastonașe și conuri. Bastonașele sunt responsabile pentru vederea periferică și nocturnă. Aceștia detectează luminozitatea și nuanțele de gri. Conurile sunt responsabile de vederea diurnă și de percepția culorilor.
Pisicile (și câinii) au o concentrație mare de receptori de bastonașe și o concentrație mică de receptori de conuri. Oamenii au opusul, motiv pentru care nu vedem la fel de bine noaptea, dar putem detecta mai bine culorile.
Câmpul vizual se referă la zona care poate fi atunci când ochii se concentrează asupra unui singur punct. Acesta include ceea ce poate fi văzut drept înainte, precum și deasupra, dedesubt și în lateral. Pisicile au un câmp vizual mai larg, de 200 de grade, în comparație cu câmpul vizual uman mediu de 180 de grade.
Acuitatea vizuală se referă la claritatea vederii. Omul obișnuit are o acuitate vizuală de 20/20. Acuitatea vizuală a unei pisici este cuprinsă între 20/100 și 20/200, ceea ce înseamnă că o pisică trebuie să se afle la o distanță de 6 metri pentru a vedea ceea ce un om mediu poate vedea la 30 sau 30 de metri.
Există o concepție greșită că pisicile nu pot vedea culori, ci doar nuanțe de gri. Oamenii sunt cunoscuți ca tricromi, ceea ce înseamnă că au trei tipuri de conuri care le permit să vadă roșu, verde și albastru. Se crede că și pisicile sunt tricromate, dar nu în același mod în care sunt oamenii.
Vederea unei pisici este similară cu cea a unui om daltonist. Ele pot vedea nuanțe de albastru și verde, dar roșul și rozul pot fi derutante. Acestea pot părea mai mult verzi, în timp ce movul poate părea o altă nuanță de albastru. De asemenea, pisicile nu văd aceeași multitudine de nuanțe pe care o văd oamenii.
Pisicile par a fi mioape, ceea ce înseamnă că nu pot vedea la fel de bine obiectele îndepărtate. Capacitatea de a vedea obiecte apropiate este potrivită pentru a vâna și a captura prada.
Cât despre vederea nocturnă, Business Insider scrie că pisicile nu pot vedea detalii fine sau culori bogate. Cu toate acestea, au o capacitate superioară de a vedea în întuneric datorită numărului mare de bastonașe din retina lor care sunt sensibile la lumina slabă. Ca urmare, pisicile pot vedea folosind aproximativ o șesime din cantitatea de lumină de care au nevoie oamenii.
Pisicile au o structură în spatele retinei, numită tapetum, care se pare că îmbunătățește vederea nocturnă. Celulele din tapetum acționează ca o oglindă, reflectând lumina care trece între bastonașe și conuri înapoi la fotoreceptori și oferindu-le o altă șansă de a capta cantitatea mică de lumină disponibilă pe timp de noapte. Aceasta este ceea ce face ca ochii pisicilor să strălucească în întuneric.
Foto: Depositphotos.com
