Curiozități despre sultani. Cine a fost cel mai crud din istorie și ce sultan și-a ucis propriul copil?

Conducătorii islamici sunt numiți sultani. Cuvântul sultan provine din limba arabă și înseamnă „putere”, „autoritate” sau „conducere”. Acest termen a ajuns să fie folosit ca titlu al anumitor conducători musulmani care pretindeau suveranitatea deplină, dar nu s-au proclamat „calif”, un succesor spiritual al profetului Mahomed.

Dinastia și pământurile conduse de sultan se numesc sultanat. În timpul secolului al XX-lea, câțiva sultani și-au schimbat titlul în „Malik”, care înseamnă „rege”. Ei au condus dinastii, imperii și națiuni diferite din întreaga lume.

Curiozități despre sultani

Conducătorii otomani erau adesea menționați cu o poreclă onorifică, precum și titlul de sultan, cum ar fi sultanul Suleyman Magnificul. Cu toate acestea, Turcia de astăzi nu se referă la liderii otomani drept sultani, ci în schimb folosesc termenul „padishah”.

Primul conducător otoman care a fost considerat calif a fost sultanul Selim I, care a fost responsabil pentru înaintarea tărâmului imperiului peste Orientul Mijlociu, făcându-l protectorat asupra tărâmurilor sfinte islamice.

Selim și-a dobândit porecla „cel necruțător” în timpul ascensiunii sale la putere, deoarece nu numai că și-a eliminat tatăl pentru a-și elibera calea, dar și-a ucis și mulți dintre rudele sale de sex masculin pentru a se asigura că nu era nimeni care să-i conteste pretenția asupra tron.

Suleyman Magnificul

Domnia lui Suleyman Magnificul este cunoscută drept Epoca de Aur a Imperiului Otoman, deoarece nu numai că teritoriul lor s-a extins de la Viena până în estul Iranului, dar au controlat comerțul dintre Asia, Africa și Europa, toate în timp ce arta a înflorit și cultura a crescut.

Cu toate acestea, Suleyman nu-și poate lua singur creditul pentru înflorirea artei și a arhitecturii, deoarece soția sa, Hürrem Sultan, și fiica Mihrimah Sultan au fost cele care au comandat multe dintre creațiile incredibile.

Suleyman Magnificul a fost, de asemenea, poet și și-a publicat opera sub pseudonimul Muhibbi, adică „amant”. Prin poeziile sale s-au aflat detalii despre marea lui dragoste pentru Hürrem. Sub conducerea sa, poezia s-a bucurat de privilegiul de a fi încurajată în regiunea Anatoliei.

Jocurile de succesiune nu erau de glumă în Imperiul Otoman și, de multe ori, sultanii și-au ucis proprii copii. Suleyman nu a fost diferit și după ce fiul său cel mai mare născut, Mustafa, a fost acuzat de Hürrem că complotează împotriva lui (Mustafa nu era copilul ei). Sultanul a privit cum gardienii îl sugrumau pe fiul său după ce acesta a intrat în cortul sultanului.

Suleyman a câștigat atât de multă putere și faimă în timpul său ca sultan al Imperiului Otoman, încât chiar și la 30 de ani de la moartea sa, William Shakespeare l-a menționat în piesa sa Negustorul de la Veneția, în ceea ce privește priceperea sa militară.

Cum peninsula iberică a expulzat evreii din regiunea lor, evreii sefarzi au intrat într-o diaspora larg răspândită, dar cu antisemitismul care nu se limitează la spanioli, nu aveau prea multe locuri în care să meargă. Au venit otomanii, iar în 1492 sultanul Baiazid al II-lea a trimis marina otomană să salveze și să ajute la evacuarea a 150.000 de evrei din Inchiziția spaniolă.

Baiazid nu era interesat să fie amabil cu refugiații evrei, însă, el a văzut, de asemenea, salvarea ca pe o oportunitate, deoarece comunitatea evreiască s-a impus ca elite intelectuale.

Timp de peste 300 de ani, Sultanatul Delhi a condus mari porțiuni ale subcontinentului indian. Primul dintre acești sultani a fost Qutbu I-din Aibak, care a fost de fapt un fost sclav al lui Muhammad Ghori, sultanul dinastiei Ghurid care a pus bazele stăpânirii musulmane în India.

Pe măsură ce Muhammad Ghori își înființa dinastia în India la începutul secolului al XIII-lea, el a fost asasinat și a urmat o luptă amară pentru putere între trei dintre sclavii săi turci, cu Qutbu I-din Aibak ieșind în frunte. El a fondat dinastia mameluci din India, deoarece mameluc însemna sclav.

Malaezia încă folosește termenul Sultan până în prezent. Nouă dintre cele 13 state ale țării sunt conduse de un sultan, care este responsabil pentru exercitarea puterii asupra teritoriului lor în calitate de șef de stat și șef al islamului.

Sultanii malaezieni dețin o mare putere, dar nu mai este ceea ce a fost cândva. A durat până în 1993 pentru ca un sultan să aibă imunitate legală. Până atunci, împotriva conducătorilor nu puteau avea loc nicio procedură civilă sau penală.

Deși dreptul de a da în judecată un conducător este limitat la cetățenii malaezieni, iar procedurile pot avea loc numai cu aprobarea procurorului general și la un tribunal special, cel puțin un cetățean poate lua atitudine dacă este necesar.

Osman Gazi a fost liderul turcilor otomani și omul responsabil pentru înființarea dinastiei otomane în Imperiul Otoman. Imperiul îi ia numele, deoarece otomanul este o derivație a lui Osman.

Era din Bitinia, în nordul Anatoliei, care se afla într-o locație vulnerabilă a Imperiului Bizantin, permițându-i să atace cu ușurință imperiul și să-și pregătească clanul pentru un viitor luminos.

Din anumite motive, informații importante despre Osman I lipsesc aproape în totalitate din istorie. Otomanii au avut nevoie de peste 100 de ani de la moartea sa pentru a începe să-și înregistreze viața și nu există surse scrise din timpul domniei sale, iar mulți istorici numesc această perioadă „gaura neagră” din istoria otomană.

Sultanul Ibrahim I era obsedat de sex. El și-a transformat în esență reședința regală într-un palat de orgie sălbatică, plasând oglinzi în întregul castel și urmărind femei goale în grădină. Dar a fost și un om gelos și a înecat odată 278 de concubine în strâmtoarea Bosfor, bănuind că una dintre ele nu i-a fost fidelă.

Ultimul sultan otoman a fost Mehmed al VI-lea, care a preluat un imperiu aflat în declin rapid în 1918, la sfârșitul Primului Război Mondial. A domnit doar patru ani. La sfârșitul domniei sale, Imperiul Otoman, cunoscut atunci ca „omul bolnav al Europei”, a fost dizolvat, iar el a fost exilat, închizând pentru totdeauna capitolul sultanilor otomani din istorie.

Foto: Wikipedia.org