De ce a spus Sadoveanu pe patul de moarte: „Puuca nuuu, puuca nuu!”?

Mihail Sadoveanu a fost unul dintre cei mai mari scriitori români. Cu toate acestea, prozatorul a rămas în istorie nu doar ca un fabulos narator, ci și ca un personaj controversat, întrucât a avut grijă să fie întotdeauna de partea celor care erau la putere, inclusiv când la conducerea României au venit comuniștii. Totuși, se pare că ultimele cuvinte ale lui, pe patul de moarte, au avut legătura cu una dintre marile sale pasiuni: vânătoarea.

Mihai Sadoveanu s-a înscris după Primul Război Mondial în Partidul Poporului al mareșalului Alexandru Averescu și în anul 1926 a ajuns senator. Ulterior, scriitorul a trecut la Partidul Agrar, al lui Constantin Argetoianu și a ajuns în 1931 Președinte al Senatului. După instaurarea dictaturii lui Carol al II-lea, Sadoveanu s-a declarat apărător al monarhiei pentru ca după abdicarea Regelui Mihai din 1947 să se declare comunist convins.

Ulterior, Sadoveanu a devenit una dintre portavocile Partidului Comunist Român, a avut strânse relații de prietenie cu liderii comuniști ai vremii și a acceptat diferite poziții în ierarhia statului.

Unde se aflau „plopii fără soț” din poezia lui Eminescu?

Cu Gheorghe Gheorghiu-Dej, liderul comunist al României din 1948 și până în 1965 și Președinte al Consiliului de Stat al Republicii Populare Române în perioada 21 martie 1961 – 19 martie 1965, Sadoveanu mergea des la vânătoare și pescuit.

Care au fost ultimele cuvinte ale lui Sadoveanu?

O legendă spune că, în ciuda faptului că era zgârcit, Sadoveanu i-ar fi lăsat cu limbă de moarte una din puştile sale de vânătoare lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. În toamna anului 1961, Sadoveanu, care suferise un infarct, trăgea să moară. Acesta a fost vizitat acasă de liderul comunist, iar doamna Sadoveanu a vrut să-i dea acestuia puşca pe care i-o promisese naratorul.

Mihail Sadoveanu, care era în agonie și până atunci nu reacționase la semnele celor din jur, a reuşit să se ridice în capul oaselor şi să îngâne: „Puuca nuuu, puuca nuu!”, semn că nici în ultimele clipe de viață scriitorul nu a fost decis.

Până la urmă, pușca a rămas în posesia familiei Sadoveanu. Astăzi, multe dintre ustensilele de pescuit și vânătoare ale scriitorului sunt depuse la Muzeul memorial Mihail Sadoveanu din Vântători-Neamț.

Zdreanță, celebrul cățel din poezia lui Arghezi, a existat în realitate?