De ce armata SUA, aliata noastră, nu prea mai câștigă războaie?

Din 1945, SUA nu au reușit o victorie clară într-un conflict armat, cu excepția Războiului din Golf din anul 1991. Retragerile din Afganistan și Irak reflectă problemele sale de a face față războiului de gherilă.

Cu câteva zile înainte de căderea orașului Saigon în aprilie 1975, un eveniment care a marcat sfârșitul războiului din Vietnam, colonelul Harry G. Summers Jr. al armatei Statelor Unite a avut o conversație la Hanoi cu colonelul Tu al armatei nord-vietnameze la negocieri de pace.

„Știi că nu ne-ai învins niciodată pe câmpul de luptă”, a spus Summers. Colonelul nord-vietnamez a reflectat pentru o clipă la această remarcă, apoi a răspuns:

„Așa poate fi, dar este și irelevant”. Schimbul de replici este surprins în cartea lui Summers din 1982 „Despre strategie: o analiză critică a războiului din Vietnam”, scrie El Pais.

De ce armata SUA, aliații noștri, nu prea mai câștigă războaie?

Dialogul de mai sus ilustrează paradoxul SUA în majoritatea conflictelor care aveau să vină mai târziu. După 1945, SUA au devenit o superputere, iar căderea Uniunii Sovietice avea să o lase mai târziu ca singurul lider mondial rămas, dar practic a încetat să mai câștige războaie.

Țara nu a avut o victorie clară și incontestabilă dincolo de războiul din Golf din 1991. Natura războiului s-a schimbat și cele mai multe dintre ele sunt conflicte civile, inamicul luând forma unor grupuri teroriste și nenumărate facțiuni mici care se ramifică în toate direcțiile.

Summers, care a devenit un scriitor și un savant al războiului din Vietnam, a concluzionat că omologul său nord-vietnamez avea dreptate: că, indiferent de acțiunea pe câmpul de luptă, americanii pierduseră războiul de 20 de ani într-un mod atât de profund încât a devenit un simbol și un slogan: „Nu vrem un alt Vietnam”.

Nu au vrut unul în Afganistan, nu au vrut în Irak, nu au vrut unul în niciunul dintre războaiele pe care SUA le-au purtat la începutul secolului XXI și care s-au transformat rapid în fundături, conflicte care nu sunt pierdute, dar nici câștigate, și care sunt foarte greu de abandonat.

În cazul Afganistanului, conflictul a durat două decenii. Ultimele trupe americane au plecat pe 31 august 2021, lăsând țara la cheremul gherilelor talibane, care devin din ce în ce mai puternice pe zi ce trece. Și în Irak, locul celui mai nepopular război din istoria recentă a SUA, președintele Joe Biden a acceptat să încheie misiunea de luptă, după 18 ani.

Sunt conflicte care se încheie fără capitulare și fără ceremonii de victorie, unde inamicul abia se vede și nu poartă uniformă. Biden a recunoscut că, în Afganistan, nu este posibil să ne așteptăm la rezultate diferite de cele deja obținute. Într-un discurs ținut în aprilie 2021, președintele a spus că a sosit momentul ca trupele americane să se retragă.

Dominic Tierney, profesor de științe politice la Swarthmore College, a analizat problema în profunzime în The Right Way to Lose a War: America in an Age of Unwinnable Conflicts.

„SUA sunt foarte eficiente în a câștiga războaie între state, de aceea au câștigat în Golf în 1991, dar acum 90% dintre conflicte sunt civile, cu gherilele, teroriștii și insurgenții. Are probleme pentru că nu înțeleg politica locală sau dinamica internă. Afganistanul este un caz foarte clar, pentru că este un război în care SUA au intrat destul de brusc, cu atacurile din 2001 (la World Trade Center din New York)”, a explicat el într-un interviu telefonic, potrivit sursei mai sus menționate.

Președintele de atunci al SUA, George W. Bush, a lansat ofensiva împreună cu aliații la abia o lună după 9/11, deoarece talibanii îl adăposteau pe Osama bin Laden și alți lideri Al Qaeda care aveau legături cu atacul. Scopul a fost distrugerea acestui grup terorist și alungarea talibanilor din Afganistan. Tierney spune că acest lucru trebuie descris ca un eșec.

„SUA nu s-a predat talibanilor, dar a fost o campanie teribil de costisitoare de 20 de ani, atât în ​​termeni de vieți, cât și de dolari, iar rezultatul final este că talibanii cresc din nou. Dacă am putea să ne întoarcem în 2001 și să le spunem oamenilor că talibanii vor deține din nou puterea două decenii mai târziu, ar fi îngroziți.”

În primele zile ale campaniei a existat un sentiment de victorie, adaugă Tierney, deoarece un număr mic de soldați au reușit să-i alunge pe talibani. Acest miraj l-a încurajat pe Bush în vederea războiului din Irak doi ani mai târziu.

Dar, cu timpul, au apărut două probleme de bază: una, că talibanii se bucurau de un sprijin considerabil în rândul populației și că Pakistanul era un sanctuar în care se puteau refugia și se putea recupera înainte de a se întoarce la război. „Războiul s-a încheiat pentru Statele Unite, dar nu pentru afgani”, subliniază el potrivit english.elpais.com.

SUA nu au pierdut războaie. Dar nici nu le-au câștigat

Mark Perry, un analist al apărării la Institutul Quincy pentru Stăpânire Responsabilă și autor a unei duzini de cărți despre politică externă și război, nu este parțial de acord. În opinia sa, moartea lui Osama bin Laden și destrămarea Al-Qaida, care au fost principalele obiective, înseamnă că Afganistanul nu trebuie adăugat pe lista înfrângerilor SUA, chiar dacă „cu siguranță nici nu este o victorie”.

Problema, spune Perry, este că SUA au încercat să facă prea multe. „Nu am fost niciodată buni la construirea unei națiuni și am irosit vieți și bogății încercând asta. La fel s-a întâmplat cu Irakul și cu Siria. Deși Siria este un caz special pentru că nu am încercat acolo.”

SUA au aproximativ 200.000 de militari trimiși în întreaga lume, deși această cifră variază permanent din cauza deciziilor de retragere și de întărire care se iau aproape zilnic și care nu includ operațiuni speciale sau secrete.

Biden și, de asemenea, Donald Trump, deși cu un stil diametral opus, au căutat să reducă sfera eforturilor și resurselor SUA în Orientul Mijlociu și să se concentreze în schimb asupra provocărilor reprezentate în aceste zile de China atât pe frontul economic, cât și pe cel militar.

Irakul este însă diferit de Afganistan. În loc să efectueze o retragere drastică a celor 2.500 de soldați rămași, Washingtonul a negociat cu Bagdadul un rol redefinit ca furnizor de instruire și sprijin logistic. Administrația Barack Obama anunțase deja sfârșitul războiului încă din 2011, când abia a lăsat trupe în Irak, dar în 2014 soldații americani s-au întors când guvernul irakian a căutat ajutor pentru a face față terorismului Statului Islamic.

Perry consideră că războiul din Irak a fost cea mai mare greșeală în politica externă a SUA din ultimii 40 de ani. „Șoimii” din administrația Bush au făcut forță pentru aceasta pe baza presupusei existențe a armelor de distrugere în masă care nu au fost niciodată găsite.

„Nu ar fi trebuit să plecăm, iar dacă am fi făcut-o, ar fi trebuit să ne atingem obiectivul de a-l detrona pe Saddam Hussein și să plecăm. Acum plecăm, dar sunt 20 de ani mai târziu”, mai scrie El Pais.

Potrivit acestui expert, „războiul împotriva terorii a fost purtat și încheiat. Lecția din ultimii câțiva ani este că SUA nu ar fi trebuit niciodată să se implice în conflicte civile din străinătate și cred că am văzut ultimele intervenții americane de acest gen de ceva vreme.”

Evenimentele din primăvara anului 2021 par să-i dea dreptate. După asasinarea președintelui Haiti Jovenel Moïse, guvernul interimar a cerut cu nerăbdare trupelor americane să oprească instabilitatea din țară. Câteva zile mai târziu, Biden a răspuns că o astfel de mișcare nu era pe agenda SUA.