De ce este greșit să spunem „Sunt o femeie asumată” sau „Sunt un om asumat”?

Termenul „asumat” este un cuvânt la modă în zilele noastre. Pentru unele reprezentante ale sexului frumos a devenit un adevărat titlu de glorie să folosească sintagma „femeie asumată” atunci când vorbesc despre ele însele.

Dacă, însă, le întrebi ce vor să spună cu asta, dau din colț în colț pentru că, în realitate, habar nu au ce înseamnă cuvântul „asumat/ă”, când și în ce context se folosește.

Pur și simplu, îl folosesc deoarece sună pompos și pentru că au impresia că, folosindu-l, ar putea părea mai puternice și mai independente în ochii celor din jur.

Ne-am obișnuit să vedem cum sensul din dicționar al unor cuvinte „migrează” către absurd deoarece unii vorbitori de limbă română născocesc sensuri doar de ei știute. Tragic este faptul că le și folosesc, și de cele mai multe ori, greșit.

Unul dintre cele mai elocvente exemple este verbul „a asuma” sau, mai precis, forma la participiul trecut, genul feminin, „asumată”.

Ce înseamnă, de fapt, „femeie asumată”?

În Dicționarul Explicativ al Limbii Române şi în dicţionarele pe suport de hârtie, definiția verbului „a asuma” este următoarea: „A lua ceva asupra sau pe seama sa; „a se angaja să îndeplinească un anumit lucru, o anumite sarcină sau misiune”.

Când folosim acest verb la participiul trecut, „asumat” are sensul de „luat asupra sa”, „promis” sau „arogat”.

Atenție! Nu trebuie făcută confuzie între verbul „a asuma” și verbul „a se asumata”. Acesta din urmă este rar, iar înțelesul lui este acela de „a se îngreuna la cap” sau, mai pe înțelesul tuturor, „a se îmbăta”.

Până aici, nimic ieșit din comun. Dificultățile au început să apară din clipa în care participiul trecut al acestui verb la genul feminin, și anume „asumată”, a primit un sens greșit, departe de cel iniţial.

Nu vrem să găsim vinovatul sau vinovații pentru acest nonsens, ci să clarificăm ce înseamnă, de fapt, sintagma „femeie asumată” și de ce este greșită.

Dacă este să ne luăm după definiția din dicționar, ar rezulta că o „femeie asumată” este acea femeie „luată asupra sa”, „promisă” sau „arogată”. Nimic mai greșit!

Nu poți să spui sau să scrii despre o femeie că este asumată deoarece doar faptele, acțiunile se pot asuma, nicidecum oamenii! Cu toate acestea, sunt multe femei care folosesc această sintagmă caraghioasă, scrie digi24.ro.

În concluzie, femeia poate fi în multe feluri, și anume frumoasă, senzuală, iubitoare, fericită, melancolică, dispreţuitoare, geloasă, delicată, etc. Niciodată, o femeie nu va putea fi asumată!

Foto: Unsplash.com