De ce faptele penale se pot prescrie? E normal să scapi de o crimă dacă s-a prescris fapta?

Justiția din România are multe lacune, însă autoritățile specializate încearcă să le rezolve o dată cu trecerea timpului. Ministrul Justiției trebuie să propună și să adopte legi, în care cetățeanul trebuie să fie apărat de posibile infracțiuni. Totodată, legile noastre trebuie puse în concordanță cu cele de la Bruxelles, astfel încât să nu mai existe interpretări diferite în cazuri similare.

Prescrierea pentru faptele penale este o măsură care se găsește atât în Codul Penal din România, cât și în codurile penale ale statelor dezvoltate din Europa. Această regulă poate fi interpretată atât în mod pozitiv, cât și în sens negativ. Bineînțeles, că în mod pozitiv de cel care a comis faptele, fiindcă în acest fel scapă de urmărirea și răspunderea penală, și în sens negativ de partea păgubită, deoarece pare că nu i se face dreptate.

Scopul și efectul termenelor de prescripție sunt protejarea inculpaților. Există trei motive cunoscute în istorie pentru adoptarea acestora:

• Un reclamant având o cauză validă de acțiune ar trebui să și-o urmărească printr-o procedură rezonabilă. Până când se judecă o reclamație veche, inculpatul/pârâtul ar putea pierde probele necesare pentru a se disculpa.
• Judecarea unei cauze după mult timp de la producerea faptelor poate să aducă mai multă suferință decât dreptate.
• În Atena clasică, s-a stabilit un termen de prescripție de cinci ani pentru toate cazurile, cu excepția omuciderii și a contestării legilor neconstituționale (care nu aveau nicio limitare). Demostene a scris că aceste termene de prescripție au fost adoptate pentru a ține sub control „sicofanții” (procesomanii de profesie).

Ce spune legea despre prescripția penală?

Trebuie precizat de la bun început că prescripția nu poate fi aplicată în cazul dosarelor cu infracțiuni de genocid, crime împotriva umanității și crime de război. Articolul 154 din Codul Penal prevede clar care sunt termenele de prescripţie a răspunderii penale:

a) 15 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani;

b) 10 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depăşeşte 20 de ani;

c) 8 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani;

d) 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani;

e) 3 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an sau amenda, se arată pe lege5.ro.

Potrivit legii în vigoare, termenele de mai sus încep să curgă de la data săvârșirii infracțiunii. În cazul faptelor continue, termenul de prescriere pornește de la data încetării acțiunii sau de la data săvârșirii ultimei activități penale. Cert este că prescripția penală reprezintă o modalitate prin care infractorii să scape de pedeapsă. Această măsură este un atu pentru munca avocaților, care în felul acesta pot lungi prin diferite tertipuri judiciare judecata dosarului până când faptele se prescriu.

Foto: Pexels.com