De ce femeile din Evul Mediu săreau de şapte ori în spate după fiecare act sexual?

Cunoștințele oamenilor din Evul Mediu cu privire la organism și la reproducere erau minime. Actul sexual era mai degrabă o satisfacere animalică a nevoilor și viața sexuală se baza mai degrabă pe mituri, decât pe certitudini. Un obicei foarte răspândit la nivel european era cel al femeilor care obișnuiau să sară de şapte ori în spate după fiecare act sexual. De ce făceau acest lucru?

Cele mai vechi credinţe despre viaţa sexula arătau că virginitatea şi celibatul erau considerate mai virtuoase pentru procreere decât relaţiile sexuale de zi cu zi. Totuși, existau și la acea vreme sfaturi pentru fertilitate, dar și metode contraceptive.

Multe plante erau considerate ca având efect contraceptiv, însă cel mai adesea era recomandată întreruperea actului sexual.

„Femeia trebuie să se ridice la sfrârşitul actului sexual, să sară în spate de şapte – nouă ori, pentru ca sămânţa bărbatului să iese. A sări înainte provoacă efectul contrar”, recomanda omul de ştiinţă șiit de origine tadjic-persană Avicenna, într-o carte publicată în secolul al X -lea. Halal, teorie, nu-i așa?

O altă metodă contraceptivă larg răspândită până în secolul al XVI-lea era ungerea organului sexual masculin cu catran. La polul opus, bucăţi din animale sterile, mâncate sau purtate ca amulete, confereau infertilitate, notează adevarul.ro.

Cum era privit lesbianismul la români în secolul al XVI-lea

O pravilă din Muntenia, secolului al XVI-lea, citată în volumul Medicina şi Farmacia în trecutul românesc, atrăgea atenția aspura faptului că relațiile sexuale trebuie să se petreacă „cu rost”, doar între o femeie și un bărbat și nu între două femei: „oricare muiare va meşterşugui, de va merge la altă muiare, ca un bărbat, cu câinii ca acelia, şi frecându-se ele acolo, de va arunca sămânţa una în alta. De se vor afla frecându-se două muieri una pre alta însă fără nicio cinie (n.r. instrument) până când se vor slobozi amândouă”.

Cine a fost Avicenna?

Avicenna a fost filosof, scriitor, medic și cercetător al naturii. Acesta a scris peste 300 de lucrări, mare parte pierdute. Acesta a contribuit extrem de mult la cercetările medicale, astfel că opera sa medicală a stat timp de cinci secole la baza studiului medicinii, atît în Orient cât și în Occident.

Foto: https://fr.wikipedia.org