Floarea-soarelui, denumită și Helianthus annuus, face parte din familia Asteraceae și este originară de pe continentul american. Această plantă este una dintre cele mai cultivate din lume, fiindcă din semințele sale se obține ulei de gătit. Numele său este dat de faptul că floarea se învârte după Soare. La propriu. Dar, de ce oare?
Floarea-soarelui este o plantă aparte, care urmărește Soarele de la răsărit, în est, până când apune, în vest. Această proprietate este observată în special la florile tinere, iar fenomenul se stopează odată ce acestea încep să înflorească. Această abilitate de a urmări Soarele pe cer se numește heliotropism.
Ca și oamenii, plantele au și ele ceasuri biologice interne, așa-numitele ritmuri circadiene. Potrivit specialiștilor în domeniu, ritmul circadian al unei persoane produce mai multe modificări fiziologice și chimice în organism într-un anumit interval de timp. În mod similar, se întâmplă și la plante care reacționează la schimbări în cicluri de aproximativ 24 de ore.
Dimineața floarea-soarelui este îndreptată spre est, spre răsărit, și urmărește Soarele pe bolta cerească până apune, la vest. După aceea, planta se reîntoarce cu fața către est pentru a-și relua ciclul a doua zi.
Cercetătorii cred că floarea-soarelui prezintă acest tip de heliotropism deoarece tulpinile lor se lungesc diferit în anumite perioade ale zilei. În urma studiilor s-a observat că atunci când Soarele începe să se miște, de la est la vest pe cer, partea tulpini dinspre est crește mai repede decât partea dinspre vest. Datorită acestei creșteri neuniforme, floarea tinde să se încline spre Soare.
În mod similar, când Soarele apune, creșterea de pe partea de vest a tulpinii este mai mare decât creșterea de pe partea de est. Pentru a face lucrurile și mai interesante, cercetătorii au legat tulpina plantei de un suport solid, astfel încât aceasta să nu se poată mișca în funcție de poziția Soarelui. Drept urmare, oamenii de știință au observat că acele plante aveau o biomasă redusă și mai puține frunze decât cele lăsate libere. Tulpina unei plante de floarea-soarelui se confruntă cu o creștere inegală pe ambele părți din cauza auxinelor, niște hormoni vegetali care stimulează creșterea.
După ce planta ajunge la maturitate, aceasta nu mai urmărește Soarele la fel ca în tinerețe. Fiecare plantă de floarea-soarelui are o singură floare pe tulpină. Prin urmare, în timpul polenizării, singurele mijloace de reproducere trebuie să fie observate de polenizatori (în principal insecte). Faptul că aceasta este îndreptată dimineață spre est o ajută să se încălzească de la razele Soarelui, iar acest lucru reprezintă un avantaj în procesul de polenizare, fiindcă insectele sunt atrase de florile calde, potrivit scienceabc.com.
Pe măsură ce creșterea generală a plantei încetinește treptat, ritmul circadian are grijă ca planta să reacționeze mai rapid la razele solare de dimineață, decât la cele de seară. Acesta este motivul pentru care o floarea-soarelui matură nu se mai mișcă după Soare pe tot parcursul zilei și, mai degrabă, este orientată spre est, se arată în unele studii publicate de cercetători în revista Science în anul 2016.
Foto: Pexels.com
