Mișcarea Legionară a debutat în 24 iunie 1927 sub numele de Legiunea Arhanghelului Mihail ca organizație de extremă-dreaptă, cu accente fasciste, antisemite și anticapitaliste. Legionarii și-au lăsat amprenta profund în istoria României, iar, în mod ciudat, unii încă se încăpățânează să-i omagieze.
În România, simpatizanții mișcării legionare pot să fie amendați și riscă chiar și dosare penale. Conform legii nr. 214 din 28 martie 2002, organizațiile, simbolurile și faptele cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob sunt strict interzise în România. În plus, este interzisă promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid contra umanităţii şi de crime de război.
Negarea, contestarea, aprobarea, justificarea sau minimalizarea în mod evident, prin orice mijloace, în public, a legionarilor se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Mișcarea Legionară a fost o organizație paramilitară de orientare naționalist-fascistă. Aceasta mai era numită Garda de Fier sau Legiunea Arhanghelul Mihail și a fost înființată de Corneliu Zelea Codreanu, la 24 iunie 1927.
Mișcarea Legionară a avut un caracter mistic-religios, anticomunist, antisemitic, anticapitalist și antimasonic, constituită după tipul organizațiilor naziste SA și SS. Membrii acestei organizații se numesc legionari și aveau o atitudine de respingere a tot ceea ce era în societate.
Membrii acestei mișcări purtau cămăși verzi și salutau precum fasciștii. Spre deosebire de omologi germani, care erau concentrați pe violență, românii acordau o mare importanță religiei ortodoxe. Cu toate acestea caracterul violent al Mișcării Legionare s-a făcut remarcat de mai multe ori. La 29 decembrie 1933 membrii Gărzii de Fier l-au asasinat pe premierul liberal Ion G. Duca, fiindcă îi scosese în afara legii.
Ajunsă la putere, Mişcarea Legionară a introdus o serie de legi antisemite dure şi jaful organizat al minorităţii evreieşti. Asasinatele legionare au afectat circa 2/3 dintre români şi 1/3 dintre evrei. Membrii Gărzii de Fier au pus la cale cel mai mare pogrom, în care au fost ucişi peste 100 de evrei, iar câţiva dintre aceştia au fost atârnaţi în cârlige la abator şi mutilaţi.
În anul 1940, Nicolae Iorga avea 69 de ani și era apreciat inclusiv de Regele Carol al II-lea pentru activitatea sa, atât în domeniul universitar, cât și în cel politic. Din păcate, după abdicarea regelui și venirea la putere a lui Ion Antonescu, Iorga se retrage din viața politică și publică. Acesta a fost un adversar necontinent al Mișcării Legionare, lucru care a dus la asasinarea sa.
Pe data de 27 noiembrie 1940, la ora 17:30, șapte indivizi au intrat în vila lui Nicolae Iorga, din Sinaia, și s-au prezentat ca fiind de la Poliția Legionară.
Stăteam în birou în odaia mea, în vila de la Sinaia şi scriam, au intrat 3 persoane care au barat uşa şi circa 4 sau 5 persoane erau în odaia alăturată. Unul din indivizi mi-a spus că sunt Poliţia Legionară a Capitalei, că au venit să-l ia pe dl. profesor Iorga pentru interogatoriu. Le-am spus că domnul profesor este bolnav. Au răspuns miraţi: «Bolnav?» şi atunci m-au dat deoparte. Eu am rămas în camera mea, a povestit Ecaterina Iorga, soţia academicianului, mărturie citată de profesorul Stănescu în ziarul ”Telegrama”.
Nicolae Iorga a fost luat și dus în pădurea Strejnic, unde a fost umilit și batjocorit, iar ulterior ucis cu un glonț în cap.
Fondatorul Mișcării Legionare, Corneliu Zelea Codreanu, a fost asasinat în anul 1938, iar conducerea a fost preluată de Horia Sima. În anul 1941, Ion Antonescu a reușit să înăbușe lovitura de stat organizată de noul lider al mișcării, drept urmare aceștia au fost înlăturați de la guvernare și s-au refugiat în Germania.
