De ce își fac romii palate și nu case normale?
Țiganii au venit în Europa din nord-vestul Indiei si nord-estul Pakistanului. Aceștia au ajuns pentru primadată pe Bătrânul Continent în Evul Mediu. În Țările Române (Moldova, Transilvania și Țara Românească), ţiganii apar menţionaţi în premieră în veacul al XIV-lea.
Romii au fost secole de-a rândul un popor nomad, fără un loc stabil. Mulți dintre ei nu au avut case și stăteau în corturi la marginile satelor. La începuturi, aceștia nu erau interesați de case, romii și-au dorit să investească într-un lucru mic ca greutate, dar extrem de valoros, așa cum este aurul.
Vremurile s-au schimbat și astăzi, țiganii aleg să-și construiască locuințe fabuloase, menite să iasă în evidență. Totuși, de ce își fac palate și nu case normale?
„Casele mari sunt o răzbunare”
„Casele mari sunt ca o răzbunare pentru ceea ce n-au avut bunicii și străbunicii noștri. Noi, generația mai tânără, putem avea o viață normală”, a declarat un lider al romilor pentru canalul de YouTube al lui Mircea Bravo.
De obicei, palatele din România în care locuiesc țiganii au zeci de camere. În plus, familiilor țigănești le place să epateze, astfel, cu cât casa este mai mare, cu atât familia care locuiește acolo este mai înstărită.
Câți romi sunt în România?
Conform datelor oficiale, la recensământul din anul 2011, în România au fost numărați 621.573 de persoane de etnie rromă (adică 3% din totalul populației). Totuși, se pare că în mod neoficial sunt aproape 2 milioane de țigani, pentru că mulți refuză să-și recunoască originile de teama discriminării.
De ce țiganii se numesc romi?
Termenul de „rom” este vechi de peste 200 de ani și este un cuvânt al limbii rromani, folosit pentru desemnarea apartenenţei etnice. În anul 1837, în plin proces de dezrobire a țiganilor, Mihail Kogălniceanu folosea termenul de rom. După un proces ce a durat zeci de ani, pe 20 februarie 1856 a fost eliberată din sclavie ultima categorie de robi ce aparţineau proprietarilor particulari.
Substantivul a intrat în mod oficial în limba română în anul 1933 când G.A. Lăzurică a înfiinţat „Uniunea Generală a Romilor din România”. În perioada comunistă, termenul nu a fost prea folosit în România.
În anul 1993, Consiliul Europei recomanda folosirea termenului „rom” în locul substantivului „țigan”.