Epoca comunistă a marcat evoluția României din foarte multe puncte de vedere. Religia a fost una dintre ramurile afectate de regimul anti democratic. Cultul personalității a reușit pentru o perioadă să șteargă din casele oamenilor imaginea lui Dumnezeu. În același timp, cei care erau practicați ai cultelor, au fost marginalizați, bănuiți de comploturi, ajungând în multe cazuri să fie bătuți sau chiar uciși. Una dintre cele mai chinuite personalități ale acestei perioade a fost și Părintele Galeriu care are în spate o poveste aparte.
Născut în anul în care s-a terminat Primul Război Mondial, Constantin Galeriu devine în timp unul dintre cei mai importanți duhovnici ai Bisericii Române. Ascensiunea în dogmă se clădește în ani de studiu, începând cu seminarul teologic, Facultatea cu aceeași tematică, urmate de un doctorat.
În timpul în care a slujit la Biserica Sfântul Silvestru, Părintele Galeriu a crescut și educat 4 copii. Venirea la putere a comuniștilor a însemnat pentru Sfinția Sa o perioadă de urmăriri, supravegheri și chiar temniță. Din 1973 activează pe rând ca asistent, lector și profesor la Institutul Universitar din București. Pe urmă, își continuă activitatea de dascăl la Facultatea de Teologie Ortodoxe până la finalul vieții, în 2003.
„Părintele Galeriu nu a fost profesor în sensul comun, didacticist, ci educator, în toată puterea cuvântului.” – afirma Profesorul Vasile Gordon al Facultății de Teologie din București.
„În viața mea am ascultat mulți predicatori, dar nici unul nu avea o gestică atât de expresivă și îți dădeai seama câtă convingere exprima toată ființa lui.” – își amintea Părintele Nicolae Bordașiu, slujitor la Sfântul silvestru.
Părintele Galeriu s-a stins din viață în anul 2003, în București, lăsând o gaură imensă în inima slujitorilor bisericii.
De-a lungul perioadei regimului comunist, mai multe personalități ale României au avut parte de rele tratamente. Celebrul Părinte este arestat de mai multe ori, prima dată în 1949, unde este întemnițat 3 luni și din nou în 1950. Povestea se repetă în vara anului 1952, când este trimis în lagărele de muncă ale Canalului Dunăre – Marea Neagră.
„Era în luna august 1952… Toți copiii, eram patru, și împreună cu mama ne-am dus la mănăstirea Cheia. Acolo totul era minunat. (…) Mama a aflat vestea – despre arestarea tatei. (…) Am ajuns acasă și acasă toate lucrurile erau răscolite. Și tata nu era.” – își aduce aminte Alina Galeriu, fiica duhovnicului, în 2004.
În noaptea zilei de 8 iulie 1989, Părintele este atacat, legat și bătut până în zorii zilei. Practicile regimului de a falsifica dovezi s-au abătut asupra lui. Cei care au intrat în locuință doreau găsirea probelor incriminatorii privind antipatia față de regimul Ceaușist. Presupușii hoți nu au găsit nimic, astfel că au plecat, făcându-se nevăzuți.
Prezent la demonstrațiile din 1989, Părintele Galeriu a oficializat primul parastas pentru persoanele ucise din București în timpul Revoluției din Decembrie. În timpul Mineriadelor din 1990, acesta recurge la un gest care a rămas în memoria colectivă. Împreună cu cei peste 50.000 de manifestanți din Piața Universității, rostește rugăciunea „Tatăl Nostru.”
Foto: Basilica.ro
