În anul 1817 din regiunea Bengal (India) a început prima pandemie de holeră din istorie. Aceasta s-a extins în Singapore, Filipine, China, Japonia, apoi între anii 1823‑1824 a afectat Arabia şi sudul Rusiei unde datorită unei ierni aspre s-a și oprit.
În mod neașteptat a reapărut la Moscova în 1829, apoi în Sankt‑Petersburg, de unde a fost răspândită de armatele ruse în Polonia şi statele baltice. Holera a fost prezentă și la Budapesta, Viena şi Berlin, după care în 1832 a ajuns în Franţa, ţările scandinave și în America.
La noi, holera a fost adusă în 1831 de armatele ruse, Moldova şi Ţara Românească aflându‑se sub administraţia militară rusească. Iaşiul a fost primul oraș care a primit lovitura în plin.
Historia.ro scrie că Charles Lagan, consul francez, raporta la 22 mai/3 iunie 1831, că, în patru zile, din 126 de oameni afectaţi de holeră, mor 54 (aşa cum notează Paul Cernovodeanu în lucrarea „Biciul holerei pe pământ românesc”). Generalul rus Pavel Kiseleff (cel care practic conducea Muntenia şi Moldova) a hotărât evacuarea a două treimi din populaţia Iaşiului, însă se înregistrau în continuare un ritm de 150‑180 de morţi pe zi.
Potrivit unei statistici, în 1832, populația Moldovei era de 1.300.000 de locuitori, s-au îmbolnăvit de holeră 8.445 și au murit 5.182 de oameni. Deși au fost luate măsuri de carantină de către generalul Kiseleff, pandemia a trecut în Muntenia, lovind cu putere Bucureștiul. Mizeria din oraș și lipsa unor măsuri eficiente de carantinare au îmbolnavit 14.236 de oameni din zona Munteniei, dintre care 6.960 au murit. Holera a trecut și în Transilvania unde au fost 1.436 de morți.
Tot din India, în jurul anilor 1841‑1842 a venit un al doilea val de holeră care s-a întins în toată Asia şi în estul Europei (1847‑1848). De data aceasta, primul oraș afectat a fost Galați, boala fiind adusă de un vas turcesc, afectând nemilos întregul oraș, după care prin Bârlad şi Bacău ajunge din nou la Iaşi. Cadrele medicale de la noi din țară împreună cu medicii străini care erau la momentul respectiv pe tărâm românesc au încercat numeroase variante de tratamente și leacuri pentru vindecarea bolnavilor de holeră.
Azi întreaga planetă este lovită de pandemia COVID-19 și pe site-urile de socializare au apărut nenumărate meme-uri și glume pe seama virusului ucigaș și pe seama măsurilor de precauție. Și din vremea holerei apar consemnate unele întâmplări amuzante. Una dintre acestea este un ordin polițienesc din „Vatra: Foaie ilustrată pentru familie”, revistă publicată pe la sfârșitul secolului al XIX-lea și administrată de I. Slavici, I.L. Caragiale și G. Coșbuc:
„Pe vremea lui Vodă Barbu Stirbei era holeră în Bucureşti. Poliţia lipise pe ziduri următorul ordin: «Fiind holeră, poruncim cetăţenilor cari se întorc după zece ceasuri din noapte acasă, să nu cânte pe drum nici să nu facă sgomot.» Ce avea a face sgomotul cu holera, nu se ştie, dar poliţia ordonase aşa. Într’o noapte câţiva tineri, cam turtiţi, se întorceau de la o cârciumă cântând pe stradă. Era pe la 12 noaptea. Gardistul le ţine drumul. «Cum, domnilor? N’aţi citit porunca? Cine se întoarce acasă după zece noaptea nu are dreptul să cânte!» — «Am citit!» zise unul mai isteţ «dar noi nu ne întoarcem acasă; noi mergem într’altă cârciumă.» Acest răspuns neaşteptat a zăpăcit pe gardist. Tinerii au plecat în pace. A doua zi însă ordinul poliţiei era schimbat: «Fiind holeră, poruncim cetăţenilor să nu facă sgomot şi să nu cânte pe drum după zece ceasuri noaptea, ori se întorc acasă ori nu se întorc!»”(„Vatra” – 1 mai 1894)
Medlife descrie în biblioteca sa virtuală că holera este o boală infecțioasă intestinală acută, contagioasă, cauzată de o bacterie: vibrionul holeric (Vibrio cholerae, varietatea el Tor). Holera este o boală bacteriana răspandită de obicei prin apa contaminată. Aceasta provoacă diaree severa și deshidratare.
De-a lungul anilor au fost efectuate modernizări la canalizare și apa a fost tratată, holera a fost eliminată în țările industrializate, însă în zilele noastre, boala este prezentă în Africa, Asia de Sud și Haiti și continuă să facă victime.
Foto: Holera
