De ce nu zâmbeau oamenii în fotografiile de epocă?

Fotografiile de epocă. Poza reprezintă modalitatea vizibilă de păstrare a istoriei. Captarea unui moment din viață sau natură este dovada vie că acel eveniment s-a întâmplat. Fotografiile de epocă scot în evidență stilul acelei perioade. Totul este aranjat și nimic nu este lăsat la voia întâmplării.

Cu toate acestea, majoritatea fotografiilor de epocă au un aspect în comun. Persoanele luate în cadru nu zâmbesc, niciodată. Acest lucru a fost analizat de cercetătorii din ziua de astăzi și s-a ajuns la câteva concluzii.

Cine râdea în fotografie era bufon

La o primă vedere a fotografiilor de epocă poți avea senzația că strămoșii noștri erau nefericiți. Acest lucru este departe de adevăr, iar Nicholas Jeeves, artist, scriitor şi conferenţiar la Şcoala de artă din Cambridge vine cu două ipoteze.

Prima idee care explică de ce oamenii nu zâmbeau în fotografii, în acele vremuri, este legată de timpul necesar pentru a imortaliza momentul. Aparatele de pozat erau la început, iar pentru a realiza un cadru trebuia să stai nemișcat minute bune. În felul acesta era greu să stai cu un zâmbet pe față atâta timp.

Lui Nicephore Niepce, autor în 1826 al “Point de vue du Gras”, considerată prima fotografie din istorie, i-au trebuit opt ore să o realizeze. Odată cu evoluția, 13 ani mai târziu, Louis Daguerre reuşea să facă acelaşi lucru în 15 minute.

O altă ipoteză care explică de ce oamenii nu zâmbeau în fotografii ținea de aspectul social. În acea perioadă, un comic era asociat cu prostia, în timp ce o atitudine sobră însemna seriozitate şi rafinament. Zâmbetul era considerat ridicol şi imbecil.

“În secolul al XVII-lea european, este clar că singurele persoane care râdeau şi zâmbeau, în viaţă şi în artă, erau săracii, beţivii, neruşinaţii, naivii şi cei care distrau publicul”, arată Nicholas Jeeves.

Indiferent dacă se râde sau nu într-o fotografie, aceasta reprezintă o clipă trăită, o clipă care nu se va mai repeta niciodată.

Foto: pexels.com