Avioanele zboară deasupra plafonului de nori deoarece, cu cât se înalță mai sus, cu atât aerul se rarefiază și zborul devine mai ușor. Există, însă, un loc pe Terra pe deasupra căruia avioanele evită să zboare, iar acesta este Muntele Everest.
Avioanele comerciale pot zbura la altitudini cuprinse între 8.800 și 11.500 metri. Totuși, aeronavele pot zbura chiar mai sus de atât, însă motivul pentru care nu fac acest lucru îl reprezintă siguranța.
În cazul unei urgențe, cum ar fi depresurizarea cabinei, ar dura mai mult pentru ca pilotul să poată aduce avionul la o altitudine sigură pentru pasageri.
De asemenea, dacă avioanele zboară la altitudini mai joase deoarece, ajutate fiind și de vânt, consumă mai puțin combustibil, ceea ce la altitudini mai mari nu se întâmplă.
Un pilot spunea odată că Munții Himalaya sunt foarte frumoși, însă doar dacă îi admiri le televizor, nicidecum prin hubloul aeronavei.
Vârful Everest face parte din sistemul muntos Himalaya din Asia Centrală, care este situat între câmpia Indo-Gangetică (la sud) și Podișul Tibet (la nord). Everestul este, după cum bine se știe, cel mai înalt punct de pe Terra, având o altitudine de 8.848 de metri.
Avioanele pot zbura la altitudini de până la 12.000-13.000 de metri, în timp ce unele pot atinge chiar dublul înălțimii Everestului, așa cum este cazul unui Boeing-747.
Cu toate acestea, culoarele de zbor ale aeronavelor comerciale nu trec pe deasupra Everestului deoarece munții creează o vreme de neiertat.
De cele mai multe ori, condițiile meteo de la altitudinile mari se schimbă de la minut la minut, iar vremea potrivnică și vânturile extrem de putrenice asociate creează turbulențe puternice.
În Tibet există aeroporturi, însă acestea sunt folosite exclusiv de avioanele de mici dimeniuni destinate aproviziozării zonei și cele destinate transporturilor regionale.
– Dacă unul dintre motoare se defectează, pilotul va trebui să coboare aeronava până la o altitudine de 6.000-7.000 de metri, iar deasupra Everestului acest lucru este, practic, imposibil.
– Dacă se produce o depresurizare a cabinei, avionul trebuie să coboare până la o altitudine la care este suficient aer pentru ca pasagerii să poată respira normal, lucru imposibil de realizat peste Himalaya. Aeronava dispune de oxigen pentru doar 20 de minute.
– În caz de extremă urgență, o aterizare forțată în Tibet este sortită eșecului deoarece sunt foarte puține zonele cu teren plat și suficient de lung pentru ca un avion să poată ateriza. Șansele de a te izbi de versanții abrupți sunt foarte mari.
Foto: Unsplash.com
