De ce nu zboară mereu avioanele în linie dreaptă?

Cei care călătoresc des și sunt nevoiți să schimbe avioanele până la destinație, sigur și-au pus întrebarea de ce aeronavele nu zboară în linie dreaptă. Există mai multe motive, dar cele mai importante sunt legate de curbura pământului și de curenții de aer.

De asemenea, ar mai fi măsurile de siguranță deoarece, atunci când planifică o rută, mulți piloți preferă să maximizeze numărul de aeroporturi de-a lungul rutei lor de zbor. Deși urgențele sunt extrem de rare, fiind foarte multe avioane pe cer în fiecare zi, este important ca aceia care sunt la manșă să știe unde pot ateriza în caz de urgență.

Avioanele, timp și bani

În cele din urmă, calea de zbor pe care o parcurge un avion de linie se reduce la economisirea timpului și a combustibilului. Se poate observa că profitul companiilor aeriene depinde de cât de repede pot fi mutați pasagerii și mărfurile între destinații.

Practic, totul se rezumă la faptul că viteza este factorul principal în determinarea traiectoriei de zbor a unui avion de linie. În școală, elevii calculează o distanță din punctul A în punctul B în linie dreaptă. Acest lucru se aplică în cazul unei hărți bidimensională, dar pământul nu este plat (în ciuda a ceea ce cred unii).

Este suficient să privim globul pământesc ca să observăm curbura acestuia și să înțelegem mai bine traseele de zbor. Cu toate acestea, nici măcar folosirea globului pământesc nu este în întregime relevantă, deoarece distanța de la nord la sud este mai mică decât cea de-a lungul ecuatorului.

Curenții de aer

Un alt criteriu de care companiile aeriene țin cont pentru a stabili traseele de zbor îl reprezintă curenții de aer, cunoscuți sub denumirea de „jet stream”. Acești curenți de aer de mare altitudine există în troposferă, cel mai de jos strat al atmosferei pământului.

Granița dintre troposferă și stratul următor, stratosferă, este cunoscută sub numele de tropopauză, o altitudine care fluctuează între 6 și 20 km deasupra suprafeței pământului. Această fluctuație are ca rezultat schimbări rapide ale temperaturii și presiunii aerului, ceea ce creează un tunel de vânt care poate atinge viteze de peste 321 km/h, scrie Simple Flying.

Aceste viteze extreme sunt frecvente în lunile de iarnă, atunci când diferența de temperatură este cea mai mare, iar vitezele regulate ale vântului de 128 până la 225 de km/h sunt normale.

Pământul are patru fluxuri de aer principale, câte două în fiecare emisferă. Datorită rotației pământului, acestea „curg” de obicei de la vest la est. Cele mai importante se formează în apropierea Cercului Arctic.

Foto: Depositphotos.com