De ce oamenii încă poartă războaie pentru teritorii?

Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au purtat războaie pentru pământ. Secolele au trecut, lumea este mult mai civilizată și conectată non- stop la informație, dar încă mai există zone în care se poartă conflicte pentru teritorii. Fie că ne referim la conflictul din Ucraina sau la cel din Israel, teritoriul este un motiv important de dispută. De ce oamenii încă poartă războaie pentru pământ?

Shtiu.ro îți prezintă câteva motive pentru care oamenii încă se luptă pentru teritorii.

1. Resurse naturale: Teritoriile pot conține resurse naturale valoroase, cum ar fi petrolul, gazele naturale, mineralele, apă sau terenuri agricole fertile. Controlul asupra acestor resurse poate genera competiție și conflicte între grupuri sau națiuni.
2. Identitate culturală și națională: Unele conflicte teritoriale au la bază identitatea culturală și națională a grupurilor sau națiunilor. Grupurile pot revendica teritorii pe baza limbii, istoriei, culturii și sentimentelor naționale. Așa cum este și cazul conflictului din Ucraina.
3. Geopolitică: Interesele geopolitice ale statelor pot determina conflicte teritoriale. Statele pot căuta să-și extindă influența sau să-și consolideze poziția strategică prin dobândirea sau menținerea unor teritorii.
4. Politici interne: Uneori, conflictele teritoriale pot fi folosite de liderii politici pentru a distragere atenția de la probleme interne sau pentru a consolida susținerea politică. Un conflict extern poate uni populația împotriva unei amenințări comune.
5. Autodeterminare și independență: Grupurile etnice sau naționale pot lupta pentru autodeterminare sau independență, dorind să-și stabilească propriile state sau să se separe de statele existente. La fel cum se întâmplă și în conflictul din Fâșia Gaza. Palestina și Israelul revendică aceleași teritorii în Orientul Mijlociu, în special Cisiordania și Fâșia Gaza.
6. Eșecurile proceselor de pace: În unele cazuri, eforturile de rezolvare a conflictelor prin mijloace diplomatice sau procese de pace pot eșua din cauza lipsei încrederii, a discrepanțelor semnificative în cerințe sau a factorilor externi care încurajează conflictul.
7. Istorie și revendicări istorice: Istoria poate juca un rol semnificativ în conflictele teritoriale. Revendicările asupra unor teritorii pot avea rădăcini adânci în evenimente istorice sau tratate anterioare.
8. Condiții economice și sociale: Sărăcia, lipsa accesului la servicii sociale și inegalitățile sociale pot alimenta nemulțumiri într-o regiune și pot contribui la intensificarea unui conflict teritorial.

Ucraina, stat rupt din „Mama Rusie”. Cum a apărut Ucraina ca stat?

Și conflictul din Ucraina are la bază stăpânirea teritorială. Cândva, acest pământ aparținea Rusiei. Cum a început totul? La sfârșitul secolului al IX-lea, un grup de nordici care se numeau Rus (pronunțat „Roos”) au stabilit controlul asupra comunităților slave din est, ceea ce este acum nord-vestul Rusiei. Apoi s-au mutat în josul râului Nipru pentru a face orașul Kiev, capitala Ucrainei din prezent. Elita nordică s-a asimilat curând în populația slavă locală, care a început să se refere la ea însăși ca oamenii din Rus sau Rusyns. Inima statului Rus era Ucraina centrală de astăzi, iar Moscova a fost înființată abia în secolul al XII-lea, fiind la început o frontieră de nord-est îndepărtată, scrie historyextra.com.

Independența Ucrainei din 1918. Odată cu prăbușirea monarhiei ruse în 1917, sub tensiunea războiului și a discordiei politice, ucrainenii patrioti și-au stabilit un nou organ de coordonare, numit Rada Centrală (Consiliul), care s-a dezvoltat ulterior într-un Parlament. Guvernul provizoriu rus a acordat Ucrainei autonomie sub numele de Republica Populară Ucraineană, dar bolșevicii au refuzat ulterior să o recunoască și au invadat Ucraina pentru a o include în statul sovietic.

Republica Populară Ucraineană și-a declarat independența deplină în ianuarie 1918 și a semnat un tratat de pace cu Puterile Centrale, la Brest, înainte ca bolșevicii să facă același lucru. Cu toate acestea, la începutul anilor 1930, Stalin a revenit la sarcina neterminată de a zdrobi națiunea politică ucraineană, care s-a dezvoltat în timpul Revoluției. Aproximativ 4 milioane de țărani ucraineni au pierit în foametea din 1932–1933, care în Ucraina este cunoscută sub numele de Holodomor („crimă prin foame”). Stalin, conducătorul rușilor, a distrus, de asemenea, elita culturală ucraineană și a început să promoveze noțiunea țaristă despre ucraineni ca fiind „fratele mai mic” al rușilor.

Republica Socialistă Sovietică Ucraineană lărgită din 1945. Stalin și Hitler au căzut de acord să împartă Europa în anul 1939, la începutul celui de-al Doilea Război Mondial.  Astfel că Polonia este invadată de ruși, iar teritoriile acesteia revin ucrainienilor. De asemenea, sovieticii au făcut presiuni pe Cehoslovacia să renunțe la pământurile sale. Drept urmare, Ucraina a ajuns să încorporeze aproape toate teritoriile cu o majoritate etnică ucraineană. Cu toate acestea, în Ucraina a fost promovată mult mai intens cultura rusă, în dauna autonomiei ucrainiene.

 Căderea Uniunii Sovietice din 1991. Referendumul ucrainean din decembrie 1991 a marcat sfârșitul Uniunii Sovietice, iar Rusia, Ucraina și Belarus au inițiat dizolvarea oficială a acesteia. În 1997, un tratat cuprinzător între Rusia și Ucraina a afirmat integritatea granițelor ucrainene, lucru pe care Rusia și puterile nucleare occidentale l-au garantat și în Memorandumul de la Budapesta din 1994, când Ucraina a fost de acord să predea arsenalul său nuclear de fabricație sovietică. Acest tratat a expirat la data de 31 martie 2019.