Parisul, orașul unde multă lume visează să ajungă măcar o dată în viață, a primit de-a lungul timpului mai multe porecle – „Lutèce”, „Paname”, „Pantruche” – însă cea mai cunoscută este cea de „La Ville-Lumière”, adică „Orașul luminii”. Puțină lume știe, însă, de unde vine această denumire.
Sunt oameni care au impresia ca supranumele Parisului vine de la faptul ca orașul este foarte luminat noaptea de podurile, hotelurile și bisericile din oraș. În realitate, explicația datează încă de la mijlocul Secolului al XVII-lea, când pe tronul Franței se afla Ludovic al XIV-lea.
După o lungă perioadă de razboi și lupte civile interne, cel cunoscut și sub numele de Ludovic cel Mare (Louis le Grand) sau Regele Soarelui (Roi du Soleil) s-a angajat să restabilească credința publicului în lege și ordine.
La acea vreme, Parisul era un oraș foarte periculos, motiv pentru care municipalitatea trebuia să ia rapid o decizie. Astfel, au fost propuse două soluții: prima a fost aceea de a mări numărul polițiștilor care să asigure ordinea, iar a doua a fost ca orașul sa fie iluminat cu felinare și cu torțe. De altfel, Parisul a fost unul dintre primele orașe europene iluminate cu felinare cu gaz.
Astfel, la 15 martie 1667, prin ordinul lui Nicolas de la Reynie, primul locotenent general al poliției din Paris, numit de Ludovic al XIV-lea, cetățenii au fost obligați să aprindă lumânări și lămpi cu ulei la ferestre, cu care trebuiau să ilumineze curțile și străzile pentru a-i descuraja pe hoți să mai pătrundă prin efracție. În timp ce iluminatul stradal s-a răspândit în întreaga lume, porecla „Orașul luminii” primită de Paris a fost păstrată până în zilele noastre.
În timp ce unii istorici marchează Epoca iluminării între 1715 (anul în care a murit Ludovic al XIV-lea) și 1789 (începutul revoluției franceze), alții spun ca mișcarea a fost deja prezentă la Paris începând cu anii 1620, odată cu începutul revoluției științifice. Acest context de inovație și iluminare este ceea ce a contribuit la consolidarea semnificației simbolice a Parisului ca „Oraș al luminii”.
Supranumele de „Orașul luminii” se datorează în primul rând faimei pe care Parisul și-o câștigase de la sfârșitul Secolului al XVIII-lea și până în Secolul al XIX-lea deoarece era un centru de educație și de idei în întreaga Europa, care a inspirat poeți, filozofi, ingineri și oameni de știință.
În prezent, în Paris există 296 de locuri iluminate de hoteluri, biserici, statui, fântâni, clădiri și monumente. De asemenea, dintre cele 37 de poduri existente în capitala franceză, 33 sunt iluminate.
Parisul este foarte bine iluminat și în timpul Sărbătorilor, atunci când ghirlande de beculețe cu o lungime de peste 2,4 km sunt întinse de la Place de la Concorde până la Arcul de Triumf. În plus, cei 450 de copaci existenți de-a lungul bulevardului și pe trotuar sunt decorați cu mii de luminițe.
Însa, cel mai cunoscut și reprezentativ punct de atracție al Parisului rămâne Turnul Eiffel, care strălucește în fiecare noapte ca un adevărat brad de Crăciun datorită celor 40 de km de ghirlande cu aproximativ 20.000 de becuri.
Mulți dintre turiștii care ajung lângă Tour Eiffel sunt de părere că numele de Paris provine de la primii săi locuitori, și anume tribul galic, cunoscut sub denumirea de Parisii. Acesta provine din cuvântul galic „parisio”, care înseamnă oameni muncitori sau meșteșugari.
În perioada Imperiului Roman între secolele I si al VI-lea, orașul era denumit Lutetia (sau Lutetia Parisiorum, adica Lutetia Parisii-lor), însă în timpul domniei lui Iulian Apostatul (360-363) numele orașului a fost schimbat în Paris.
Parisul a fost unul dintre cele mai mari orașe ale lumii occidentale timp de aproape 1.000 de ani, înainte de Secolul al XIX-lea, și cel mai mare oraș din lume între Secolele XVI și XIX.
Foto: Depositphotos.com
