Relația dintre englezi și scoțieni nu a fost mereu una pașnică. Cu toate că lucrurile sunt ceva mai liniștite în prezent, în trecut legăturile dintre cele două națiuni au fost unele cu scântei. Chiar dacă împărtășesc multe valori culturale împreună, între cele două popoare au existat mai tot timpul animozități din diferite motive.
Iată câteva aspecte care pot explica istoria tensiunilor dintre scoțieni și englezi:
Istorie: Una dintre principalele surse de tensiune provine din istoria relației dintre Scoția și Anglia. Aceasta include războaiele dintre cele două țări în trecut, precum Războiul de Independență a Scoției din secolul al XIV-lea și conflictul din secolul al XVIII-lea, cunoscut sub numele de „Risingul lui Jacobit”, care a vizat restaurarea monarhiei Stuart pe tronul britanic.
Identitate culturală: Scoțienii au o identitate culturală puternică și o limbă distinctă, scoțiana, care se vorbește în anumite regiuni. Această identitate poate contribui la o percepție separatistă față de cultura engleză.
Politică contemporană: Aspectele politice, cum ar fi devoluția puterilor către Parlamentul Scoției și adoptarea unui sistem de guvernare semi-autonom în Scoția, au alimentat dezbateri și sentimente divergente între scoțieni și englezi.
Percepția economică: Anumite regiuni din Scoția au niveluri mai scăzute de dezvoltare economică decât regiunile din sudul Angliei, ceea ce poate duce la nemulțumiri și dezbateri privind distribuirea resurselor și puterii.
Unirea Scoției cu Anglia pentru a forma Regatul Marii Britanii a fost un proces care a avut loc pe parcursul mai multor secole și care a culminat în secolul al XVIII-lea. Iată o scurtă trecere în revistă a principalilor pași în acest proces:
Războaiele de independență ale Scoției: Începând cu secolul al XIII-lea și continuând până în secolul al XV-lea, Scoția a purtat mai multe războaie pentru a-și obține independența față de Anglia. Cea mai faimoasă figură din această perioadă a fost William Wallace, care a luptat pentru independența scoțiană și a fost subiectul filmului „Braveheart.”
Uniunea Coroanelor: În 1603, regele scoțian James al VI-lea a devenit și regele Angliei sub numele de James I, ca urmare a morții ultimului monarh al Angliei și Irlandei din dinastia Tudor, Elisabeta I. Acest lucru a creat o uniune personală între cele două coroane, dar nu o uniune politică.
Actul de Uniune din 1707: Uniunea dintre Scoția și Anglia a fost formalizată printr-un act parlamentar numit „Actul de Uniune din 1707.” Acest document a unit Parlamentul Scoției cu Parlamentul Angliei pentru a forma un singur Parlament al Marii Britanii, cu sediul la Londra. Actul de Uniune a fost adoptat în urma negocierilor și a presiunii politice și economice.
Actul de Uniune din 1800: În 1801, a avut loc o altă uniune, când Regatul Marii Britanii s-a unit cu Regatul Irlandei pentru a forma Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei. Această uniune a fost cunoscută sub numele de „Actul de Uniune din 1800.”
Actul de Uniune din 1922: După Războiul de Independență al Irlandei din 1919-1921, Irlanda de Sud (acum Republica Irlanda) a obținut independența și a devenit un stat suveran în 1922. Ca urmare, numele oficial al țării a devenit „Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord,” așa cum este cunoscut astăzi.
În rezumat, Scoția a devenit parte a Marii Britanii prin Uniunea Coroanelor în 1603, iar ulterior prin Actul de Uniune din 1707, care a unit Parlamentul Scoției cu cel al Angliei pentru a forma Regatul Marii Britanii. Acest proces a fost continuat în 1801 cu unificarea cu Regatul Irlandei, creând Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei. Cu toate acestea, în 1922, Irlanda de Sud a devenit independentă, iar numele a fost schimbat în Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord.
Scoția este guvernată de un parlament autonom numit Parlamentul Scoției (Scottish Parliament sau Pàrlamaid na h-Alba în scoțiană), care are puteri semnificative în anumite domenii. Guvernul Scoției, cunoscut oficial sub numele de „Scottish Government” (Gobierno Escocés în scoțiană), este condus de prim-ministrul Scoției (First Minister of Scotland).
Parlamentul Scoției are competență în domenii precum educația, sănătatea, justiția, transportul și mediul. Cu toate acestea, politica externă, apărarea și alte domenii majore sunt încă gestionate la nivel național de către guvernul britanic de la Westminster. Este important de menționat că în Scoția există și un guvern local, numit consiliul local, care are responsabilități în ceea ce privește serviciile publice la nivelul comunităților locale.
În plus, statutul politic al Scoției a fost în centrul dezbaterii în ultimii ani, cu privire la posibilitatea unui nou referendum privind independența Scoției față de Regatul Unit. De-a lungul istoriei recente, au avut loc două referendumuri în 1997 și 2014 privind autonomia Scoției, cu un rezultat negativ în cele din urmă. Cu toate acestea, chestiunea independenței rămâne în continuare un subiect important în politica scoțiană.
Loch Ness din Scoția este faimos pentru presupusa sa creatură misterioasă, „Monstrul din Loch Ness” sau „Nessie.”
Scoția are peste 790 de insule, dintre care cele mai mari sunt Insula Skye, Insula Lewis și Insula Harris.
Animalul național al Scoției este unicornul. Acest simbol a fost folosit încă din cele mai vechi timpuri ca reprezentare a puterii și purității.
Scoția este patria golfului, cu unele dintre cele mai faimoase terenuri de golf din lume, inclusiv St. Andrews.
Scoția are o limbă proprie, numită scoțiană, care este înrudită cu engleza, dar are diferențe semnificative.
Tartanul scoțian, un șablon de carouri colorate, este un simbol important al culturii scoțiene. Fiecare familie sau clan scoțian are propriul său tartan.
Edinburgh, capitala Scoției, găzduiește cel mai mare festival de artă din lume, Festivalul Internațional de la Edinburgh, care atrage artiști și spectatori din întreaga lume.
Castelul Edinburgh, situat în centrul orașului Edinburgh, este unul dintre cele mai impresionante castele din Europa și este deschis pentru vizitatori.
Scoția are cel mai vechi sistem de educație universitară de limbă engleză din lume, Universitatea St. Andrews fondată în 1413.
Haggis, un fel tradițional de mâncare scoțian, este făcut din stomac de oaie umplut cu carne de oaie, organe și ovăz. Este servit cu neeps (morcovi) și tatties (cartofi).
Celebrarea Anului Nou, numită „Hogmanay,” este foarte importantă în Scoția și include tradiții speciale precum cântatul „Auld Lang Syne.”
Castelul Eilean Donan, situat pe o insulă în Loch Duich, este unul dintre cele mai fotografiate castele din Scoția.
Orașul Inverness din Scoția este cunoscut drept „capitala ținutului Monstrului din Loch Ness.”
Scoția este renumită pentru producția de whisky de malț, cu distilerii celebre precum Glenfiddich și Macallan.
Abereen, un oraș scoțian, este cunoscut pentru clădirile sale din granit și este denumit „Orașul de granit.”
Drumul Serpentinelor North Coast 500 (NC500) din Scoția este o rută turistică spectaculoasă care trece prin unele dintre cele mai frumoase peisaje ale țării.
Scoția are peste 2.000 de castele, multe dintre ele fiind bine conservate și deschise pentru vizitatori.
Scoția este locul de naștere al inventatorului Alexander Graham Bell, cel care a inventat telefonul.
Parcul Național Cairngorms din Scoția este cel mai mare parc național din Marea Britanie și adăpostește o varietate de specii de animale și peisaje montane magnifice.
Foto: Depositphotos.com
